Cum să manipulezi presa cu moşi cu dicţie şi copii împachetaţi în hârtie

Am tot auzit in ultima vreme că presa manipulează sau e manipulată, iar eu n-o sa fiu ipocrit să spun că nu-i aşa fiindcă pentru orice om cu un IQ de bun simţ e evident cum merg lucrurile în domeniul ăsta. Aşa-i, fiecare îşi prezintă ştirile într-un anume fel, omiţând sau scoţând în evidenţă anumite chestii pentru rating sau în funcţie de interesele fiecarui Pulică ajuns mogul după ce a auzit el că cine deţine informaţia are puterea. Eficienţa acestui gen de manipulare ţine totuşi de gradul de imbecilitate al publicului, pentru că un om inteligent îşi dă seama repede cum se manânca căcat la postul la care se uită sau în ziarul pe care îl citeşte, iar dacă nu îi place să fie aburit , schimbă canalul pe desene animate sau se sterge le cur cu ziarul respectiv. Cazurile de genul ăsta sunt mai rare, marea masă de telespectatori şi cititori înghiţind pe nemestecate ce li se toarnă pe gât şi de aia încă ţine treaba cu manipularea.

Am găsit ieri pe Facebook  pagina unui
grup de dog hateri care, am inteles ca vor s-o pună de un miting azi şi au postat convocarea de mai jos pe pagină:

"Acum trebuie sa ne mobilizam pentru Mitingul "FARA MAIDANEZI".
- Scopul nostru este sa ii determinam sa aplice legea AZI!
- Avem nevoie de:
1- Publicitate: dati sfoara in tara! anuntati pe toata lumea!
2- Printuri DC cu mult contrast, si fonturi mari, sa se vada bine scrisul in poze si la TV. Un contrast bun ajuta aparatele foto sa focalizeze bine si astfel pozele cu ele sunt mai bune si ajung in multe locuri!
3- STUDENTI, TATICI si BUNICI - VOCI!!
Ne trebuie voci care sa poata scanda puternic, pe silabe si care sa nu oboseasca.
4- COPIII
Luati copiii si puneti un print A4 - Nu vreau sa urmez eu! de tricou. (cu litere majuscule trebuie facut si cu un contrast negru rosu, ceva5- FOTOGRAFI
Ne trebuie macar doi oameni cu DSLR uri, ne trebuie poze de mare calitate sa putem sa trimitem si noi catre presa si mai ales si international."



ASA ARATA O MOBILIZARE LA MITING FACUTA DE NISTE GOSPODARI CU SIMT DE ORGANIZARE SI MAI PUTIN SIMT AL PENIBILULUI... 

După mine, şi asta e o încercare de manipulare a presei, gospodarii respectivi închipuindu-şi că dacă ştirile şi emisiunile sunt atît de idioate, la fel sunt şi aia care le fac şi poţi să îi păcălaşti cu nişte boşorogi urlatori şi nişte copii împachetaţi în hârtie, să îţi prezinte ţie adunătura ca  pe revoluţia din 89.

 Problema e ca azi se discută intens la TV despre filmările alea cu copiii şi despre mă-sa mare care cica ar fi băut bere în parc, aşa că s-ar putea să chinuiţi boşorogii şi copiii degeaba! :P

DECI DATI SI VOI SFOARA IN TARA ( 500 DE METRI DE FUNIE;  DE FAPT, FORMULAREA CORECTA ESTE SFARA IN TARA, NU SFOARA) SI CHEMATI BUNICI CARE SA POATA SCANDA PUTERNIC, FARA SA OBOSEASCA SI SA ISI DEA OCHII PESTE CAP. VEDETI CA SE SI FILMEAZA, DECI IMBRACATI-VA FRUMOS, IN AFISE SCRISE CLAR, CU LITERE MARI SI POZE CU JAVRE CU DINTII RANJITI SI SPUME LA BOT. AVETI GRIJA CUM SCRIETI PE AFISE, SA FIE CORECT GRAMATICAL SI FARA SA MANCATI LITERE, CA NE FACEM DE CACAT SI NE RADE EUROPA, CA TRIMITEM POZE SI INTERNATIONAL.
CARE AVETI COPII, IMPACHETATI-I IN COLI A4 CU MESAJE D-ALEA SA-TI RUPA INIMA. EVENTUAL MUSCATI-I DE OBRSAJI SAU DATI-LE UN PUMN IN MECLA SA PARA CA SUNT VICTIME SI CA ASA NU SE MAI POATE.

Hemoroizii face bine, dar să nu-i înghiţi

Acum o jumate de oră era să ma fac de căcat în farmacia inimii, după ce am asistat la o fază care mi-a stârnit râsul instant, reuşind în ultimul moment să salvez situaţia, prefăcându-mă că strănut (asta pentru că eram în farmacie, iar un om care strănută aici nu stârneşte suspiciuni; dacă eram la cârciumă, mă prefăceam că m-am înecat). După aia, întâmplarea m-a făcut să reflectez profund la cât de bine face hemoroizii, ajungând la concluzia că nu toată lumea se bucură de beneficiile lor şi să important nu e CE iei pentru o astfel de maladie ci PE UNDE iei. În cele ce urmează, o sa vă prezint faptele şi apoi aştept comentariile voastre pe marginea acestui subiect, să vedem dacă hemoroizii face intr-adevăr bine sau nu.
Prin urmare, acum mai puţin de o oră eram la farmacia inimii,ascultam melodia aia tâmpită din reclamă, care era pusă undeva pe repeat, şi aşteptam să-mi completeze alea o reţetă kilometrică ( nu era pentru mine, deci don't worry sau don't be happy, după caz). În timpul ăsta, la ghişeul de alături vine un moşuleţ încărcat de bagaje, scoate şi el o reţetă şi se pune pe aşteptat, ca şi mine. După ce îi aduc alea medicamentele necesare, moşul găseşte de cuviinţă să facă o întrebare. De aici a urmat conversaţia care era să mă facă să-mi sară mucii din nas, apoi m-a pus pe gânduri, conversaţie care a sunat cam aşa:

Moşul:  Aveţi cumva şi medicamentul ăla de la televizor, Hemoroiaşii sau Hemoroieşii, nu ştiu cum îi spune exact?

Farmacista:  A, de HemoroEasy (a se citi "hemoroizii" n.r) spuneţi. Da, avem. (Se întoarce spre raft, şi ia o cutie în care tineau hemoroizii). Ăsta, da?

Moşul ia cutia, o studiază cu atenţie şi apoi certifică faptul că asta căuta: Da, ăsta e ăla din reclama de la televizor.  Sunt tot supozitoare?

Farmacista: Nu sunt tablete.

Moşul: Aha... Deci se iau pe gură ?

Farmacista: Da, sunt cu administrare orală. Doriţi?

Moşul: Nu.

A fost momentul în care am început să "strănut" cu convulsii, în timp ce Stela Popescu şi Arşinel continuau să cânte " cântecul lor preferat, cîntecul lor neuitat, şi anii ce s-au scurs ieeeieeee" (Cargo-Povestiri din Gară, pentru cine nu ştie). Abia acum m-am potolit din râs, după ce am rânjit ca un cretin pe tot drumul spre casă şi încep să mă gândesc că hemoroizii ăia nu face bine la toată lumea. Omului ăsta, de exemplu, am avut impresia că i-a provocat repulsie. Cum să iei în gură aşa ceva, şi să mai şi înghiţi?Păi dacă ai o problemă în cur, tot acolo trebuie să îţi bagi si leacurile. Producătorul medicamentului respectiv ar trebui să ţină seama şi de acest segment de consumatori şi să scoată pe piaţă şi varianta pentru băgat în cur. Că doar HemoroEasy e pentru hemoroizi, nu pentru amigdale, ce dracu!!!
Parcă şi vad reclama la noul produs:
"-Hemoroizii se înghite?
 -Nu, hemoroizii se bagă în cur! Avem toate mărimile!
-Dati-mi de calibrul 20 de milimetri. Cu tot cu cutie, o bag şi p-aia că face bine!
HEMOROEASY, UN MEDICAMENT SĂ ŢI-L BAGI ÎN CUR

dacă apar reacţii adverse, adresaţi-vă medicului, să vi-l scoată cu forcepsul sau să vi-l tragă cu aspiratorul"

Bă, deci am dreptate sau am înebunit de-a binelea???!!

Concertul Maiden văzut pe Facebook

Asta e, din anumite motive nu am ajuns la Maiden şi cred că nici n-as fi avut ce căuta acolo, din moment ce eu nu am decât un jaf de Nokia C2 şi m-aş fi făcut de tot căcatul dacă l-aş fi scos să fac poze cu el pe acolo. Plus că le făceam de pomană, că n-aveam cum să le urc imediat pe  FB, şi atunci nu ar fi avut niciun farmec. Aşa că am stat acasă, am mai intrat un pic pe FB şi am constatat că se transmitea show-ul în direct, ca la "Fotbal minut cu minut". Chiar a fost ca la meci, numai că nimeni nu şi-a pus pe wall Muie Anthrax sau Muie Maiden, dar a punctat fiecare moment important, ca atunci cand se bate 11 metri sau când  se dă gol.

Am văzut poze făcute din toate poziţiile şi cu tot felul de scule, în multe din ele nu se vedea decât o ceaţă verde-roşie-albastră-portocalie acolo unde bănuiam că ar fi fost scena. Pozele din golden circle au fost cele mai mişto, mai ales că aia care stau în faţă au şi telefoane mai deştepte , nu ca toată pulimea care stă la un kilometru de scenă şi a venit mai mult pentru bere.  Cum spuneam, a fost ceva în gen live text cu poze şi respect foarte mult pasiunea pentru fotografie a celor care au dat nişte bani pe bilet  şi s-au sacrificat umblând cu telefoanele prin aer şi luându-şi înjurături de la aia din spatele lor, pentru ca noi, ăştia care am stat acasă să vedem ce mişto e la concert şi să ne ofticăm.
Când a intrat maiden pe scenă, eu chiar m-am ridicat în picioare de pe scaun, pentru că feed-ul s-a umplut instant de poze şi de exclamaţii ale celor care au aşteptat ani în şir să prindă momentul în care să-si dea check in de la picioarele zeilor heavy metalului.
La fel de interesante au fost şi comment-urile făcute la poze. De exemplu, unul urcă o poză în care se văd patru puncte negre într-un nor de fum verde, cu explicaţia I love this guys. Imediat, alta comentează "Me Tooo ! Yeeeeeeeee!!" apoi completează "noi suntem în partea cealaltă"
La altă poză, alt comentariu, " si eu sunt aici şi e bestial!!" cu vreo 10 like-uri. ...Şi tot aşa până când s-a terminat. Nu ştiu câtă lume a fost dar sunt sigur că pe puţin 500-600 de cretini s-au ocupat tot timpul show-ului cu treburi din astea şi abia dacă au văzut jumate din ce s-a întâmplat pe scenă, arătând, în schimb lumii întregi cît sunt de idioţi. Pentru restul, sper că v-aţi distrat cum
trebuie!! \m/

Despre pisica din plic şi fluturele mort din stomac

Am găsit mai devreme într-o carte pe care n-o mai deschisesem de mult  şi o uitasem aruncată într-un geamantan cu vechituri de care nu mă lasa inima sa mă despart, o felicitare cu pisici, primită în ultimii ani din secolul trecut de la penultima dintre marile mele iubiri. "Păstrează-ma în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!" scrisese gagica extrem de calgrafic cu pixul, iar la momentul ăla mi-a plăcut mult chestia asta, gândindu-mă că dacă nu a gândit-o ea, măcar a citit-o pe undeva, dat fiind că nu aparuse facebook-ul şi nu avea scum s-o fure de pe vreun wall tapetat su shăruieli de citate celebre.
O iubeam pe bune iar după ce am citit atunci mesajul, am albit-o de sărutări pătimaşe şi am strâns-o în braţe până mi-a făcut semne că nu mai are aer, aş fi mers şi mai departe dar nu era locul şi momentul şi de atunci am simţit că nu mai am nevoie de nimic în viaţă decât de EA.
După un timp, am rămas numai cu felicitarea cu pisici şi cu mesajul ăla care ma obseda, pentru că ea a considerat că ar fi cazul să exploreze şi alţi masculi şi să-i dea şi pe ei pe spate cu cărţi poştale cu iepuri, arici, dihori sau alte animale, plus texte de genul celui de mai sus.
La momentul ăla, raţiunea şi-a cam bătut joc de mine dictându-mi fel şi fel de căcaturi, numai UITAREA, nu. M-am încăpăţânat să ţin cont de prima parte a mesajului, aia cu păstratul în suflet, iar asta îmi dirija şi raţiunea care a făcut mişto de mine în cel mai teribil mod mai bine de un an, de aş fi fost în stare să mă duc şi cu o trupă de mexicani să îi cânte ăleia serenade sub balcon.
În cele din urmă a dispărut din peisaj iar raţiunea mea a binevoit să uite, mai ales că între timp apăruse şi următoarea mare iubire. De aia îmi mai aminteam doar numele şi ultima dată am mai auzit de ea acum câţiva ani, când mi-a povestit nu ştiu cine că ar fi plecat de mult nu ştiu unde, s-a făcut femeie de casă şi creşte o cireadă de copii.
Deci raţiunea mea i-a dat complet DELETE, aproape uitasem cum arăta, până azi, când am dat din întâmplare peste felicitarea cu pisici. Încă mai purta o umbră din parfumul ei, ăla care mă înebunea acum vreo 16 ani şi am simţit cum mi se ridică părul pe spate în timp ce prin minte mi-au străfulgerat câteva flashback-uri. Uitasem complet de felicitarea cu pisici şi de mesajul ăla pe care îl găsisem atât de profund şi apoi atât de dureros, îmi mai aminteam doar parfumul ăla care îmi persista în păr până a doua zi când ne întâlneam. Am scos felicitarea din plic, mi-am aruncat o secundă ochii pe pisicile tolănite în coşuleţ, şi am deschis-o curios.  După 16 ani am citit din nou , dintr-o privire"Păstrează-mă în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!", într-o secundă mi-am amintit tot, iar primul cuvânt pe care raţiunea mi l-a aruncat în minte a fost CĂCAT!!  Pe cuvânt!! Ca atunci când îl asculţi pe unu' vorbind tâmpenii10 minute în continuu, iar la final îţi sintetizezi opiniile despre discursul lui într-un singur cuvânt!
...Ca să vezi, a dracu,   raţiunea asta cum e :D

S-a născut plodul regal! Urmează nepo-su' lui Basescu

În caz că n-aţi aflat, prinţesa Kate a binevoit în cele din urmă să fete după un travaliu mondial la care au participat câteva milioane de fani, care s-au zbătut în durerile facerii mai ceva " fericita mămică", ori şi-au frânt mâinile cât 1000 de taţi care aşteaptă la cârciuma de vis-a vis de maternitate să li se nască plodul. Că toată lumea a stat cu ochii pe stabilimentul în care a fost moşită prinţesa, e de înţeles, având în vedere că după naşterea lui isus cristos, asta e a doua mare naştere din istoria omenirii, dar ce nu reuşesc să înţeleg sunt reacţiile ciudate ale sutelor de mii de exaltaţi care au sărbătorit în toată lumea , ca şi cum ar fi fost revelionul. S-a ajuns la aşa un grad ridicat de exaltare , încât una , adunată de pe stradă de o echipă de la nu ştiu care televiziune, a urlat de parcă o atinsese cu microfonul in punctul G "this is the best monday of my life!!"... Sa mori tu ?!
Atît timp cât nu ai un cult pentru monarhia britanică, n-ai văzut Londra decât în poze, nu eşti rudă şi nu ai vreo bănuială că ar fi copilul tău, de ce dracu să ai orgasmele astea când auzi că s-a născut un plod, fie el şi unul regal?  Urmează acum să se anunţe şi prima căcare din viaţa bebeluşului regal, prima alăptare în public sau primul pişat tras pe majordomul însărcinat cu schimbarea pampersului.
Pentru că nu există căcat fără muscă, şi românii a trebuit să îşi exprime entuziasmul pentru venirea pe lume a moştenitorului tronului, o dobitoacă anunţându-ne la televizor că e posibil ca prinţul, care e verişor din flori de-al lui Vlat Ţepeş, să viziteze cândva şi România, dat fiind faptul că tac-su mare o arde prin Transilvania, unde şi-a cumpărat şi nişte case, şi cumpără miere şi palincă de la localnici.
Cu ocazia asta îmi aduc aminte cu îngrijorare că auzisem mai de mult că şi fi-sa aia mică a lui Băsescu s-ar fi grăbit să se achite de obligaţiile conjugale şi ar fi rămas borţoasă, purtând în pântece nepotul prezidenţial. Nu sunt la curent cu evoluţia sarcinii dumneaei, dar, dacă situaţia este în continuare gravidă, ne aşteaptă zile grele. Vă daţi seama ce mâncătorie de căcat urmează, cum o să comenteze Mircea Badea că aia mică a lu Băsescu nu e mama copilului ei, cum o să remarce Gâdea că beleluşu e chelios ca ta-su mare sau cum o sa se numere invers la B1,  ca în noaptea de revelion??

Tigaia Dry cooker, pământul de flori şi sfinţii din sinaxar

   
Tocmai s-a ales praful de după-amiaza mea de duminică pe care îmi propusesem să mi-o peterec zacând în pat  ca o ploşniţă sătulă, asta după ce m-am gândit acum două ore să bag ceva pe sub nas.
Prin urmare, am luat nişte hălci de carne late cât nişte tălpi mărimea 46, şi le-am trântit în tigaia Dry Cooker, le-am învelit cu buruieni din alea de le zice condimente şi pe urmă le-am turnat nişte vin peste, ca să aibă porcul ce bea în timp ce se prăjeşte. Am pus tigaia pe aragazul făcut lună de maică-mea şi pe urmă m-am retras din bucătărie sa nu miros a chifele în pat. Îm timp ce mă antrenam pentru zăcutul care avea sa urmeze după masă, am simţit un miros uşor de ars dar am zis că poate e de afară, de la vreun ţăran care făcea grătar în faţa blocului. N-a mai durat mult şi am constatat că pe hol s-a lăsat ceaţa din senin şi că din bucătărie se aud nişte sfârâituri suspecte, aşa că m-am dus sa vad ce se întâmplă. Am avut noroc cu flăcările care cuprinseseră tigaia, că altfel nu vedeam aragazul prin  fum şi m-am apropiat punându-mi întrebarea ce pizda mă-

sii se întâmplă. Am constatat astfel că tigaia Dry Cooker se defectase, altfel nu-mi explic cum dracu de se scursese din ea tot vinul, amestecat şi cu grăsimea din hălci. am înţeles după aia că exagerasem cu vinul iar ăsta a dat în clocot şi s-a scurs prin găurile alea din mijloc. Tălpile alea de carne se transformaseră în nişte biscuiţi cu 50 la sută cenuşă, pe care i-am mâncat în fum, direct din mână că nu se mai înfigea furculiţa.
Am trecut după aia la spălatul aragazului, pentru că n-aveam chef să îmi facă maică-mea seara mai plăcută când ar fi venit acasă şi l-ar fi găsit plin de zoaie. A fost prima dată în viaţa mea când am spălat un aragaz şi pot să zic că am trăit aceeaşi senzaţie ca atunci când îmi luasem maşină şi o spălam de trei ori pe săptămână, de cîte ori ce căca vreo vrăbiuţă pe ea. Frecam gu buretele cu spuma pâna la coate şi simţeam o plăcere aproape orgasmică atunci când vedeam cum se iveşte de sub clăbuci emailul alb în care se reflectau razele soarelui. Mi-a luat mai mult de 20 de minute să înlătur toată spuma şi zoaiele de pe aragaz, si alte 10 minute să ma prind  care e şmecheria cu ochiurile care nu voiau să intre aşa cum pe puneam eu. Tocmai când voiam să văd dacă mi se oglindeşte faţa în aragazul proaspăt spălat, nu ştiu cum dracu am dat din coate şi am acroşat un ghiveci aflat prin zonă, care a sărit cu tot cu muşcata din el, s-a dat cu curul de gresie şi şi-a împrăştiat noroiul din el prin juma de bucătărie. Când am simţit senzaţia aia de pâmânt de flori între degetele de la picioare, deja mi-au venit dracii. Acum apucă-te şi adună muşcata, suportă-i mirosul ala scârbos, pune-o în ghiveci şi adună pâmântul de pe jos ca s-a îngropi la loc. Maică-mea tocmai udase florile, aşa că ăla deja era noroi, nu pâmânt, iar când am pum mătura pe el, fiind ca o pastă, s-a întins ca untul pe pâine. Era, deci , nevoie de mop, gălleată cu apă, detergent, şi ala a fost momentul ân care mi-am amintit de divinitate şi am început să înjur toţi sfinţii de care mi-am adus aminte că îi văzusem pictaţi prin biserici.
Până am terminat de spălat pe jos, terminasem deja de înşirat tot sinaxarul şi aşteptam să ma trăznească din cer.
Am ţinut-o aşa de la 3 până la 5 fără un sfert, şi singura modalitate de a mă descărca de energiile negative a fost să povestesc aici. Partea bună e că acum a ieşit tot fumul din casă iar în vreo 3 ore cred că dispare şi mirosul de om ars la crematoriu...

Reacție în lanț

Scandalul copiilor  din pătuțurile cu zăbrele a generat o criză de calmante și supozitoare cu ardei

      Ecourile scandalului de la creșa la care părinții au descoperit că micuții lor erau puși să doarma în pătuțuri cu zăbrele, sunt departe a a se stinge, ba chiar au generat un val de proteste și noi dezvăluiri cutremurătoare din partea altor părinți și autorități care au sesizat alte atrocități ale căror victime sunt copiii și chiar adulții bețivi, dați abuziv afară din cârciumi după ce s-au facut muci și s-au pișat sub masă, fără a deranja pe nimeni, cu excepția tovarășilor de pahar cărora le-au udat pantofii și manșetele pantalonilor. De la o oră la alta, scandalul capătă proporții precum un bulgăre de zăpadă pe care un copil tâmpit l-a lăsat să se rostogolească la vale, privind apoi tâmp, cu mucii curgându-i spre buza superioară, cum acesta strivește în cale cotețul cu tot cu porc, magazia în care tac-su a încuiat-o pe soacră-sa și toate acareturile.

      Ororile petrecute la grădinița groazei au fost pe larg transmise și dezbătute pe principalele canale de știri, beneficiind de un larg spațiu de emisie, în situația în care Băsescu nu a mai botezat pe nimeni și nici nu s-a încumetat să-și mai rupă curul pe cărări de munte , dându-se cu sania cu șenile și girofar. La Antena 3, Gâdea și tovarășii lui pupincuriști au realizat emisiunea într-un decor special, transmițând în direct dintr-un pătuț cu zăbrele și îmbrăcați în pamperși, în semn de solidaritate cu bebelușii greu încercați. Gâdea nu s-a jenat deloc să apară pe post în această postură, ba chiar a declarat că astfel se simte mult mai matur. În același timp, la Realitatea Tv, paharele cu apă oferite invitaților și realizatorilor au fost înlocuite cu biberoane. Acestea au fost însă retrase pe la jumătatea emisiunii, atunci când un prezentator al cărui nume îmi scapă, dar care aduce foarte bine cu porcușorul isteric, a fost pe punctul de a se îneca cu o tetină pe care începuse să o molfăie de draci, după ce zbeirase ca o curva la poștă, la un interlocutor despre care nu înțelesese prea bine cine e, și ce rol are în tot circul.

Noi imagini cu copii maltratați, primite de la cititorii noștrii cretini: Copiii sunt plimbați în lesă, precum javrele, fără ca macar a fi lăsați să se miroasă unii pe alții sau să ridice piciorușele la copaci. RUȘINE!!!!

       

 Din toate studiourile s-a cerut să cadă capete, să curgă sînge de director, sau , dacă nu se poate, macar să fie scoasă în față o femeie de servici pentru a fi glazurată cu flegme și linșată în prime time. Dezbaterile au fost deosebit de încinse, la un moment dat Gâdea chiar și-a umplut pampersul cu ceva dar a refuzat să fie schimbat în pauza publicitară, invocând faptul că trebuie să mai aibă ce mânca până la finalul emisiunii. S-a leșinat, s-au învinețit fețele de furie și indignare, s-au umflat vene la tâmple și s-a dovedit că și bărbații e muieri câteodată, atunci când moderatorii au smiorcăit discret și și-au tras cu delicatețe mucii care le obturau căile respiratorii. Personalul medical a fost solicitat la maxim și a rămas permanent pe poziții, administrând în pauzele publicitare doze triple de distonocalm și diazepam participanșilor la talk show ajunși în pragul apoplexiei, precum și supozitoare cu ardei iute invitaților care nu erau suficient de combativi și vehemenți ori aveau tendința de a se pișa contra vântului și a-i contrazice pe istericii care cereau să se lase cu moarte de om.

     Pe fondul acestei adevărate isterii naționale autoritățile au început să fie mult mai scrupuloase în depistarea altor cazuri precum cel de la grădinița ororilor. Astfel, trei bărbați care aveau nesimțirea și tupeul să se pretindă tați au fost arestați ieri în Parcul Central, după ce au fost depistați că își legaseră copiii cu niște hamuri de care îi țineau precum pe câini în lesă, sub pretextul că îi învață să meargă, iar o mamă denaturată a fost violată în public de un grup de militanți pentru libertatea sugarului, pentru că i-a smuls din mână copilului pe care îl plimba cu trotineta, un chips cu aromă de șorici de cal, pe care acesta îl găsise pe jos (pe chips, nu pe cal).

 

Inuman și șocant de nasol

Zeci de copii obligați să doarmă la creșă în pătuțuri cu zăbrele

Câțiva părinți care s-au întors ieri după amiază de la servici, deșelați de muncă, futuți de șefi și cu ultimii bani dați pe 50 de vodcă, au suferit o traumă psihică severă după ce și-au adus aminte că trebuie să treacă și pe la creșă pentru a-și lua copiii acasă. Odată ajunși aici, după ce au rătăcit drumul de câteva ori din cauza beției, bieții oameni au suferit un adevărat șoc, trezindu-se brusc în fața unui tablou înfiorator, dar ce zic eu înfiorător, terifiant, grotesc, lugubru și revoltător. Într-o cameră cu Mickey Mauși pictați pe pereți, copiii lor erau supuși unui tratament inuman,  fiind ținuți în niște pătuțuri asemenea unor țarcuri, cu zăbrele din lemn care aproape depășeau înalțimea micuților. Copiii care avuseseră norocul să se acomodeze condițiilor în care nici măcar urșii de la grădin zoologică nu ar fi fost ținuți, dormeau ca porcii, durându-i în cur de părinții care se opriseră în ușă și se holbau la ei ca niște idioți, încercând să înțeleagă ce se întâmplă sau ciupindu-se unii pe alții pentru a se convinge că nu visează urât. Ceilalți copii, pe care nu îi luase somnul, se învârteau în patru labe în pătuțurile zăbrelite, ulterior, educatoarele spunându-le părinților că unii dintre ei erau la a cincea sau chiar a șasea labă. Alții, cărora le ieșiseră 2-3 dinți, rodeau zăbrelele pătuțurilor, încercând parcă să scape din acea închisoare de lemn de stejar și pal melaminat și sa cadă în cap pe podeaua de ciment care, pentru ei, însemna libertatea.

Costeluluș, unul dintre copiii maltratați, încercând să evedeze din temnița de lemn

Cu inimile frânte la vederea copiilor ținuti astfel prizonieri în pătuțuri, oamenii au pus-o imediat de o revoltă și s-au hotărât pe loc să dea foc creșei. Noroc că unul dintre ei și-a dat seama că astfel  își vor pune în pericol și propriile odrasle, așa că cineva a strigat „Să mergem să-i dăm în gât la Măruță!!”. Imediat respectivul a fost aclamat și aruncat de câteva ori în sus, până când a rămas agățat cu bretelele de candelabrul de cristal, fiind lăsat să atârne acolo pentru a-i distra pe copiii atât de stresați în urma torturii la care fuseseră supuși. Altcineva a strigat ”Hai sa-i facem și mai de căcat și să mergem la Capatos!”, în cele din urmă împărțindu-se în mai multe echipe și mergând să reclame abuzul, fiecare pe unde a apucat. 

” Mi l-au nenorocit pe Costeluș. Nici n-a împlinit un an și deja nu mai scot om din el. L-au chinuit teribil, l-au inchis în pătuțul ala cu zăbrele și l-am găsit, săracu, pișat și căcat pe el. Deci nici la veceu nu a putut sa meargă, domnu Dan”, a declarat prin webcam, pentru OTV, Grigore Alscroafei, părintele unuia dintre copiii maltratați.

La cererea părinților, creșa ororilor va fi închisă  și transformată în muzeu al holocaustului bebelușilor.

Interviu Cornel Constantinescu

Pentru ca ziarul in caare a aparut are un site de doi lei si nu pot sa ma bazez pe faprul ca o sa intre cineva acolo,pentru ca imi place cum a iesit si pentru ca ma gindesc ca s-ar putea sa fiti curiosi si sa aruncati un ochi, am zis ca ar fi bine sa postez si pe blog interviul pe care l-am facut zilele trecute ca sarcina de servici. Asa ca l-am postat. Na!!

Cornel Constantinescu, directorul care păstreaza viu spiritul anilor ’60 şi atmosfera concertelor de la “Căsău”

Puţini sunt buzoienii iubitori ai rock-ului, folk-ului, jazz-ului sau blues-ului care să nu fi auzit sau să nu fi stat măcar o dată de vorbă cu Cornel Constantinescu, directorul de la “Casău”, care, deşi se declară un adept consacrat al “vechiturilor”, şi-a păstrat spiritul tineresc şi rebel de pe vremea când se întâlnea cu prietenii pe terasa de la “Gârboveaţă” sau făcea nopţi albe împreună cu Florian Pittiş, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, cei de la Iris şi mulţi alţii, reuniţi în Clubul Z.
A fondat prima trupă de folk din Buzău şi a cântat cu alte câteva trupe de rock, dar consacrarea şi-a cunoscut-o ca organizator al Festivalului TOP T, pe care, împreună cu oamenii din echipa de organizatori, l-a făcut să devină cel mai vechi festival de acest gen din ţară.

Reporter(adica eu :P ): Printre admiratorii genului eşti cunoscut de majoritatea drept unul dintre veteranii rock-ului buzoian, unul care a făcut parte din primele găşti de rockeri din oraş şi din primele trupe buzoiene. Cum şi când ai prins “microbul”?
Cornel Constantinescu: In liceu, când eram la Eminescu, până în clasa a XI-a jucam fotbal la juniori, la fosta METALUL, iar un coleg de-al meu cânta în liceu cu încă patru (Dorin Costache îl cheamă, acum a plecat în Olanda) şi m-a auzit cântând odată, aşa că mi-a zis “hai mă, să cânţi cu noi”. Aşa m-am împrietenit cu ei, au dat un spectacol acolo în Eminescu şi, poate nu-ţi vine să crezi, era lume cum vezi la concertele alea mari de pe vremuri , cu Elvis, cu nu ştiu ce..., deci, se călcau în picioare, ţipau. Eh, aşa era atunci, în perioada aceea, prin anii ’69-’70. Am cântat cam un an şi jumătate în trupă, pe urmă, cam prin ’73, m-am apucat să cânt la chitară - am fost autodidact – şi am înfiinţat prima trupă de folk din Buzău, Civitas, împreună cu un flautist, Traian Muşat. Cântam la manifestări din astea literare, concerte înaintea unor trupe... Apoi, în perioada ’74-’76, cam aşa ceva, am fost într-un nucleu, să zic eu, “elevat” de muzicieni, am făcut parte din Clubul Z, care s-a numit mai târziu “Clubul de la ora 7” al lui Relu Gherghel. Acolo i-am cunoscut pe marii folk-işti şi am văzut chiar şi primele trupe; de exemplu, am văzut Iris-ul la primul concert în România, fără Minculescu, era cu Nuţu Olteanu, Emil Lechiţeanu şi cu “Pralea” Nelu Dumitrescu, la tobe. Nuţu a plecat pe urmă în Suedia, Emil a plecat în State... Deci, am văzut primele concerte ale trupelor mari care sunt acum la noi, am văzut ultimul concert a lui Phoenix înainte de a pleca din ţară; la două săptămâni după concert au fugit în Germania. Şi Harap Alb în prima formulă, cu Cristi Minculescu, ce să mai... a fost o perioadă mişto.
Rep.: Concertele astea bănuiesc că nu erau în Buzău.
C.C.: Nu, asta în Bucureşti, în fosta Casă de Cultură de pe strada Eminescu. Am fost la concerte şi ca organizator la Gala “Săptămâna”, şi aşa i-am cunoscut pe toţi. I-am cunoscut bine pe “Moţu” Pittiş, pe Nicu Covaci, pe Mircea Vintilă, Baniciu.
Venind în Buzău, am cântat prin mai multe trupe de rock, Manuscris, OK, Probă de microfon; chiar am luat premii la început la festivalul TOP T. La primele trei ediţii, am participat ca interpret. Cam asta ar fi... am cântat cam până în ’89, după care devenisem organizator la TOP T şi mă lăsasem de chitară.
Rep.: De ce? Nu voiai să intri în conflict de interese?
C.C.: Nu, nu era niciun conflict de interese, pentru că din ’86 eu n-am mai cântat pe scenă aici (Casa de Cultură a Tineretului – n.r.). Adică am cântat, dar în alte trupe, trupele Casei de Cultură a Tineretului. Ziceam că m-am lăsat de chitară dar mai pun mâna pe ea, aşa, din când în când.

Am făcut ce am vrut, NOI ne-am făcut viaţa frumoasă

Rep.: Ai trăit perioada anilor de glorie ai rock-ului şi erai şi la vârsta la care puteai trăi din plin acele vremuri. Care era atmosfera prin Buzău în perioada respectivă? La ce intensitate se trăiau acele vremuri?
C.C.: Da... în primul rând, aveam părul mai lung decit al tau, doi ani am stat netuns. Bineînţeles că am avut conflicte cu ăştia care erau activişti, comunişti, dar nu prea i-am băgat în seamă şi mi-am văzut de ale mele. Asta voiam să zic. NOI ne-am făcut viaţa frumoasă, chiar dacă nu aveai voie să cânţi aia, nu aveai voie să... nu ştiu ce. Am făcut ce am vrut noi şi atmosfera era frumoasă, pentru că eram un cerc restrâns de prieteni. Nu prea ne duceam noi prin cârciumi sau mai ştiu eu pe unde; erau locurile noastre – vestita Gârboveaţă, cofetăria – pe urmă în cercuri de prieteni, în cluburi literare. Cam ăsta era Buzăul, fiind oraş mic, cercul era foarte restrâns, în Bucureşti era cu totul altceva.
Rep.: Cu activiştii am înţeles că nu aveai cum să te împaci pe vremea aia, dar acasă, cu părinţii, ai avut aceleaşi discuţii?
C.C.: Nu, n-am avut probleme. Maică-mea chiar făcea o soluţie cu coji de nucă verzi şi-mi îngrijea părul ca să aibă un luciu deosebit. M-am tuns târziu, pe mine revoluţia – de fapt involuţia, că după 12 ianuarie a fost lovitură de stat – m-a prins cu părul lung. Aveam şi părul lung şi barbă. Am umblat cu părul strâns în coadă până prin ’94. Ştiu că în ’94, când am făcut TOP T-ul în Sala Sporturilor, aveam părul lung.
Rep.: Dacă tot am revenit la TOP T, ce te-a determinat să intri în rândul organizatorilor festivalului?
C.C.: Cum îţi spuneam mai devreme, la primele ediţii din ’83 până în ’86 am participat ca interpret, compozitor, vocalist chitarist, am luat şi premii cu Civitas la folk, cu Proba de Microfon şi Manuscris la rock. n ’86 am fost angajat aici, la Casa Tineretului, şi am participat ca organizator alături de o echipă foarte bună. Era Călin Gheţu director, eram eu adjunct – funcţia era alta, instructor principal mi se pare – Radu Gabriel, actorul, şi Nicuşor Tănase, care e profesor la Şcoala Normală. Eram o echipă bună şi cam toţi “eram cu rock-ul”, aşa că am făcut festivalul, cu toate problemele care erau atunci.
Rep.: De exemplu?
C.C.: Se cereau textele de la toate trupele, trebuia să le trimitem înainte, să le permită, să le dea aprobare de la Consiliul Judeţean... Dar semnam noi sau Gheţu punea ştampila, şi se cânta. Ştii ce cântau Timpuri Noi sau alte trupe atunci...

Cei care ascultă muzica asta nu sunt din ăia care nu-şi termină şcoala

Rep.: Vă gândeaţi că TOP T-ul o să ajungă cel mai bătrân festival de rock din ţară?
C.C.: Rock-ul este un mod de viaţă. Eu întotdeauna l-am considerat aşa, pentru că-ţi dă libertatea de a gândi şi de a gândi altfel. n general, cei care ascultă genul ăsta de muzică nu sunt din ăştia care nu termină şcoala, adică sunt în general băieţi deştepţi... copii deştepţi. Mă uit şi la generaţiile astea care vin; majoritatea rockerilor sunt de la Hasdeu, Eminescu, Liceul de Artă. n rest, se ascultă cu totul altceva, despre care nu vreau să pomenesc.
Revenind la TOP T, a fost greu la început. L-am făcut în ’91 şi apoi, un an, nu am mai putut să-l facem. Nu era Legea sponsorizării, era un vid, un gol. Abia în ’93 l-am făcut mai “moale” şi din ’94 a început să meargă şi a mers în continuu. O problemă a fost că pierdusem echipa aia – a plecat Radu Gabriel, a plecat Gheţu, a plecat Nicuşor Tănase. Dar au venit alţii, a venit Florin Artene, a venit Tolea Poştovei; nu i-am găsit eu, au venit ei alături de mine. Din ’94 am colaborat şi cu Florin, care era angajat aici, şi cu Tolea şi o perioadă cu Adi Vişteanu, care răspundea la DJTS de partea de tineret. Am mers înainte şi eu vreau să apuc ediţia 30. Şi aşa, acum tot greul îl duce Tolea, că el se ocupă aproape de tot, eu mai mult semnez. Am rămas, vorba lui “Moţu” Pittiş, cu vechiturile; aveam o emisiune cu Florin Artene la radio, îi zicea “Magazinul de Vechituri”, şi “Moţu” ne-a zis: “Voi, când v-aţi gândit la vechituri, v-aţi gândit la mine!.”
Rep.: Ştiu că şi el era o prezenţă obişnuită la Buzău şi la TOP T.
C.C.: A participat la câteva ediţii. Pe cel din ’94 l-a prezentat în întregime. Intr-un fel, ne-a şi impulsionat în perioada aia grea. Ca o chestie inedită, nostimă pentru alţii, dar pentru mine nu, în ’94, din cauza lipsei de bani – am plătit Holograful la vreo 10 ani după aia – am ajuns la spital. Am făcut criză de anxietate şi am ajuns la spital... Ce să-i faci, cere sacrificii şi rockul ăsta.
Rep.: Inevitabil, în toată perioada asta ai luat contact şi te-ai împrietenit cu o serie de personalităţi din mediul ăsta, nu neapărat artişti...
C.C.: Pentru mine, perioada prolifică a fost perioada de la Clubul Z, în Bucureşti, când i-am cunoscut pe majoritatea. De asta spun că pe urmă a fost uşor de făcut TOP T-ul, având relaţia deja creată cu ei. Mai ales cu Moţu, că m-ai întrebat mai devreme de el, care a avut în ’89 52 de şedinţe – aşa le zicea el – de Istoria muzicii rock. n anul ăla el a lipsit doar două săptămâni de la Buzău, în rest, în fiecare luni la ora 6.00 îl luam din gară, îl aduceam aici şi făcea două şedinţe cu sala arhiplină.
Relaţia era, m-am împrietenit cu mulţi... Cu cei de la Celelalte Cuvinte, cu cei de la Phoenix. Cu ei eram de mult în relaţii bune, din ’76, dinainte să plece. TOP T-ul s-a făcut foarte lejer, având relaţii bune cu ei... Plus că era foamea aia de cântat, erau trupe care nu aveau unde să cânte că nu erau atâtea cluburi câte sunt acum.

Holograful nu a plecat o săptămână din hotel, iar pe Călin Pop l-au urcat cu scaunul în autocar

Rep.: n atâţia ani, cu atâţia prieteni aţi avut în mod sigur şi nişte întâmplări de pomină. Poţi să ne împărtăşeşti câteva?
C.C.: Astea sunt multe; cei de la Holograf, de exemplu, nu au mai plecat o săptămână din hotel. Din varii situaţii, mă rog... De fapt nu toţi, Mugurel Vrabete şi Tino Furtună. Le plăceau fetele, au găsit ei ceva şi au rămas cam mult aici. Sau cu Călin Pop, de la Celelalte Cuvinte... Când au avut concert aici, afară, ei au cântat spre dimineaţă. Am stat cu ei la interviuri după concert până la 6.00 dimineaţa, pe urmă am rămas cu Călin Pop la o bere lungă şi, când colegii lui au vrut să plece, că aveau mult de mers până la Oradea, nu au mai putut să-l ridice de pe scaun, aşa că l-au luat cu tot cu scaun şi l-au urcat în autocar.
Rep.: La un moment dat, ţin minte că îţi lansaseşi şi un volum de versuri... De atunci ai mai scris ceva? Mai ai vreo lansare în proiect?
C.C.: Da, acum cinci ani, în 2006. Eu nu m-am considerat niciodată poet; volumul ăsta l-am scos la insistenţa fetei mele, care era atunci studentă la Universitatea de Artă din Bucureşti, şi tot ea a realizat grafica. Poeziile sunt scrise în perioada ’72-’77, multe dintre ele texte ale unor piese pe care le cântam atunci. Cum am spus, nu mă consider poet, cartea este fără preţ, este o carte pentru prieteni, doar am dăruit-o.
Rep.: mi aduc aminte că a avut parte de o lansare originală.
C.C.: n perioada aia era şi Hronicul Buzoian, era Călin Gheţu director la Cultură şi m-au chemat la teatru, unde se făceau lansări de carte. Avem cărţile aici la birou, dar m-am dus fără carte. Au zis unii “păi, cum dom’le, vii fără carte?”, dar eu îl luasem cu mine pe Florin Silviu Ursulescu, aşa că le-am spus “dom’le, eu l-am adus pe Florin Silviu Ursulescu, care o să-mi prezinte cartea deseară la TOP T” – chiar în ziua aia era şi TOP T-ul. Am lansat cartea de pe scenă, seara, zicând “uite aşa se lansează o carte”, iar Tolea a aruncat cărţile în public. Adică le-a lansat.
Rep.: Când nu eşti la birou şi nu eşti ocupat cu organizarea vreunui eveniment sau altceva legat de serviciu, cum îţi petreci timpul liber?
C.C.: De câţiva ani am avut două proiecte PHARE pe resurse umane, iar începând de anul ăsta avem un alt proiect pe doi ani de zile pe o sumă impresionantă pentru noi – 250.000 de euro – tot pe resurse umane. Prin urmare, acum e cam mult de muncă dar când vreau să mă liniştesc – eu de trei ani stau la Nenciuleşti; n-am casa terminată că muncesc la ea de opt ani de zile, dar am o căbănuţă în care stau – deci, când vreau să mă liniştesc, mă duc acolo, că e foarte bine. Mi-am aranjat curtea cum am vrut eu, pentru că acolo e multă piatră, iar acum am început să cresc găini... Din astea mai de rasă; pintenate, moţate.
Rep.: Pui la cale vreo fermă sau vreo afacere?
C.C.: Nu, eu ies mai mult în pierdere. Doar că e altceva când mănânci o ciorbă de cocoş, din ăsta, şi în plus îţi ocupi timpul. Am pus aproape 80 de pomi altoiţi, chiar şi smochini, o mică grădină... Mai am acolo şi doi câini, un ciobănesc bucovinean şi un ciobănesc carpatin. Carpatinul e căţea, o nebună, are şase luni şi aproape 40 de kilograme şi roade tot pe acolo. Acum o dresez. Mai am un cocker, vestitul Ness, pe care îl ştie toată lumea. Pe ăsta îl ţin la Buzău. n oraş stă şi fiica mea, stă şi nevastă-mea şi, normal, eu vin în fiecare zi acasă, dar seara dorm acolo, la ţară. E altceva, e o plăcere, mai ales vara, să dormi în aer curat.

Cătălin Tz

Mos Craciun si prietenii sai (continuare)

Mda... s-a facut o luna si ceva de cind n-am mai scris nimic p-aici pentru ca , trebuie sa recunosc, mi-a cam fost lene si plus de asta am mai incercat si niste jocuri noi pe PC , asa ca nici nu aveam cum sa imi fac timp. Acum, daca tot se sta acasa zilele astea, m-a pocnit brusc inspiratia si cheful si am zis sa mai bag ceva.
Faza asta din clip cu mosu ala surd e veche si sigur ati vazut-o , numai ca eu am aprofundat-o mai bine zilele trecute am ris singur toata saptamina si am zis sa dau eu o continuare la poveste ca sa-l mai scot pe om din kkt. Plus ca subiectul se asorteaza cu perioada asta...

I-auziti aici:

Mos Craciun si prietenii sai

Intr-o zona muntoasa, impodobita cu paduri de braji (acum urmeaza continuarea) se afla un mic sat de cimpie populat de oameni harnici care trudeau toata ziua la butoiul cu tuica ,iesind doar uneori din beci ca sa-si bata nevestele sau sa-si violeze vecinele pe care le confundau cu mamele lor. Ar fi trait asa, in pace si liniste, fara sa-i deranjeze nimeni, daca intr-o buna zi dumnezeu n-ar fi aflat despre dezmatul din satul lor si dracu stie de ce s-a suparat asa tare pe ei. S-a intimplat pur si simplu intimplator, cind dumnezeu se relexa in jacuzzi cu lapte si miere si se bucura de masajul pe care i-l faceau 3 ingeroaice abia intoarse de la facultate din Thailanda, zarind la un moment dat pe monitorul din baie niste imagini care l-au umplut de draci si i-au stricat dupa-amiaza. Camerele de supraveghere cu care scana Pamintul razbisera prin padurea de braji si surprinsesera imaginile dezmatului de care dumnezeu habar n-avea si care l-au enervat atit de tare incit chiar le-a injurat de mama pe ingeroaicele care il masau cu icre de sturion albastru. Imediat a vrut sa-i pedepseasca la fel ca pe aia din Sodoma si Gomora dar intre timp mai imbatrinise si nu il mai ajutau puterile. A incercat 3 zile si trei nopti sa-i stirpeasca, dar aia o tineau lant cu betiile si orgiile, asa ca s-a lasat pagubas. Isi aminti atunci ca avea un prieten pe la Polul Nord care parca tinea o crescatorie de reni si era cam pedofil asa ca se uita in agenda si gasi numarul lui Mos Craciun, singurul care putea sa-l ajute.

Cind i-a sunat telefonul, mosul tocmai se certa cu spiridusii care nu mai voiau sa lucreze cu el daca nu le da si bonuri de masa si tocmai intrasera in greva, refuzind sa mai curete de balega grajdurile renilor si sa impacheteze vibratoare pentru clientii VIP. Dumnezeu i-a povestit despre dezmatul din padurea de braji si i-a cerut sfatul, mosul cerindu-i doua secunde , ragaz de gindire. Pina la urma a avut nevoie de 5 secunde pentru ca ii mergea si lui mintea mai greu din cauza virstei insa in final a venit cu o solutie. I-a zis lui dumnezeu ca tocmai avea nevoie de o echipa noua de spiridusi ,ca aia vechi se smecherisera, si i-a cerut permisiuneasa-l lase sa-i transforme pe aia in spiridusi, drept pedeapsa . Dumnezeu a fost imediat de acord, au batut palma prin telefon si i-a promis ca ii da o bere (fara alcool) cu prima ocazie cinde se intilnesc, asa ca Mos Craciun s-a pus imediat pe treaba si a tulit-o in padurea de braji sa-si faca rost de spiridusi.
A ajuns greu in satul de cimpie pentru ca a trebuit sa urce pe jos pina in virful muntelui ,dar a profitat de ocazie si a taiat si vreo 10 metri cubi de braji ca sa aiba ce imparti cind o fi momentul.
Ajuns in sat nici nu a mai apucat sa se deghizeze intr-in calator ostenit, asa cum avea de gind, ca s-a intilnit cu o ceata de sateni beti care l-au recunoscut si au sarit sa-l ia la bataie crezind ca e un impostor care s-a deghizat in mos craciun doar ca sa-si bata joc de ei si sa-i puna sa recite poezii timpite. Mos Craciun a luat-o pe coaja rau de tot, betivii i-au jumulit barba si pletele dalbe pe care au incercat sa i le smulga crezind ca sint false dar pina la urma s-a impacat cu betivii dovedind cu buletinul ca el chiar era Mos Craciun. Chiar s-a imprietenit cu ei, au mai venit si alti betivi din sat , in frunte cu primarul care avea si un bordel la Caminul Cultural, iar mosului a inceput sa-i placa dezmatul din sat, mai ales ca primarul i-a facut cinste si cu 3 curve de 5 stele, sa le faca ce-o vrea el. I-au dat si ceva de baut iar mosul s-a facut repede la mustati pentru ca pina atunci nu mai pusese botu pe alcool , asa ca s-a hotarit sa ramina acolo, in padurea de braji, cu noii sai prieteni.
Chiar si acum cind oamenii isi atirna ca idiotii ciorapii la semineu , copiii repeta obsesiv poezii cretine iar tiganii te fac la buzunare pe strada imbracati in ursi si capre, Mos Craciun si prietenii sai beau de le sar capacele impreuna cu spiridusii care intre timp li s-au alaturat si ei, si pe toti ii doare in cur de cadourile tale. Dumnezeu, normal ca turbeaza de draci susu in Ceruri , a luat-o un pic razna si cu mintea si de aia a uitat sa inchida robinetul su soare si sa dea drumul la ala cu zapada, asa cun facea in perioada asta.
Asa ca miine dimineata nu va asteptati sa gasiti nimic sub brad sau in ciorapii imputiti atirnati la semineu; iar daca tu, copile, totusi vei gasi ceva, sa stii ca a avut grija ma-ta sau tac-tu sa-ti cumpere ceva si sa te pacaleasca si anu asta, doar ca sa nu aflii ca Mos Craciun e un bosorog alcoolic care sta tot timpul anului calare pe butoi si i se rupe in paispe daca tu ai fost sau nu cuminte si daca iti doresti masinute, trenulete, femei gonflabile sau ce draq iti mai bubuie tie mintea.

Si-am incalecat pe-o sa...

Cam asta cred eu ca scria in cartea pe care voia sa o citeasca surdul ala. Si mai cred ca mosu ala era un spiridus sau un betiv de acolo din sat, trimis de Mos Craciun sa ne spuna cum sta treaba cu el si sa ne sugereze sa-l lasam draq in pace...
Anyway CRACIT FERICIUN la toata lumea!!!!!