Eu, lautarul din fumul de mici si nunta pierduta

        

Azi am primit cea mai mare jignire din viata mea, care o sa ma faca sa reflectez profund la felul in care arat si la ce trebuie sa fac de acum inainte cu viata mea. Eram la o petrecere campeneasca traditionala, cu muzica populara, fum de gratare, mici, mustar, carnati, bere, must, tarani imbracati in hainele de discoteca si betivii satului la golden circle, in fata scenei cu taraf care canta sarbe live dupa partitura. Ce cautam eu acolo ? Pai ma dusesem dupa niste vin original la pret de bun simt si dupa niste sacose cu carnati si pastrama, direct de la ciobani.

         Ca sa intram in atmosfera, am luat niste mici pe carton, pe care i-am mancat cu scobitoarea, tavaliti in mustar, am stat la o masa plina de muste si mustar sleit si ne-am afumat ca jamboanele uitandu-ne dupa cururile tarancilor cu tenisi cu toc, care mancau vata de zahar roz (taranicile mancau, nu tenisii cu toc), si intrebandu-ne daca vata de zahar roz face curul atat de rotund.

         La un moment dat, din motive de pisare sau de o bere noua, am ramas singur la masa si ma scarpinam ganditor dupa o ureche, intrebandu-ma daca un kil de carnati, o juma'de metru patrat de pastrama si un bidon de vin limpede ca un pisat de om sanatos (vin alb, deci ) merita sa imi petrec o jumatate de sambata intr-un asemenea anturaj.

        

Tocmai imi fixasem privirea pe un tigan cu alura de acordeonist de nunti, care se plimba mandru prin fumul de mici, cand il vad ca se apropie de mine si ma abordeaza cu un ton prietenos-colegial :

         -N-ai cantare azi ?

         -Nu, raspund eu naucit si incercand sa-mi deau seama ce dracu se intampla.

         -N-ai prins nunta, asa-i?, continua tiganul pe un ton compatimitor-cunoscator, de data asta.

         -Nu, raspund eu privind absent spre paharul de bere aproape gol, nevenindu-mi sa cred ce se intampla...

         -Mai stai putin ca le vine la astia chefu' si poate pica ceva, mai spuse tiganul inainte de se se pierde intr-un alt nor de fum de mici.

         Pizda ma-sii, la viata mea am fost invitat la dans ca femeie, am fost considerat pe rand poponar, satanist, artist, cantaret, turist strain („ai trasaturi de hispanic”) si de fiecare data m-am amuzat copios. Totusi, sa ma ia ala drept lautar... mai da-o-n mortii ma-sii !!

Acum stau si ma interb daca am  ajuns chiar atat de naspa si ar trebui sa ma apuc sa iau lectii de acordeon si sa invat versurie de la „Ia-ti mireasa ziua buna” sau daca e un nou trend printre acordeonisti sa isi lase pleata si sa poate geaca de motor... Vali Craciunescu iese din discutie :))).
     Băi, ziceți sincer, chiar asa nasol am ajuns ? Chair am o fața de va vine sa imi dati un milion si o jumate de tuica, sa jucati hora in jurul meu in fata blocului in timp ce eu cant la acordeon ????