Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 24 iulie 2013

Concertul Maiden văzut pe Facebook

Asta e, din anumite motive nu am ajuns la Maiden şi cred că nici n-as fi avut ce căuta acolo, din moment ce eu nu am decât un jaf de Nokia C2 şi m-aş fi făcut de tot căcatul dacă l-aş fi scos să fac poze cu el pe acolo. Plus că le făceam de pomană, că n-aveam cum să le urc imediat pe  FB, şi atunci nu ar fi avut niciun farmec. Aşa că am stat acasă, am mai intrat un pic pe FB şi am constatat că se transmitea show-ul în direct, ca la "Fotbal minut cu minut". Chiar a fost ca la meci, numai că nimeni nu şi-a pus pe wall Muie Anthrax sau Muie Maiden, dar a punctat fiecare moment important, ca atunci cand se bate 11 metri sau când  se dă gol.
Am văzut poze făcute din toate poziţiile şi cu tot felul de scule, în multe din ele nu se vedea decât o ceaţă verde-roşie-albastră-portocalie acolo unde bănuiam că ar fi fost scena. Pozele din golden circle au fost cele mai mişto, mai ales că aia care stau în faţă au şi telefoane mai deştepte , nu ca toată pulimea care stă la un kilometru de scenă şi a venit mai mult pentru bere.  Cum spuneam, a fost ceva în gen live text cu poze şi respect foarte mult pasiunea pentru fotografie a celor care au dat nişte bani pe bilet  şi s-au sacrificat umblând cu telefoanele prin aer şi luându-şi înjurături de la aia din spatele lor, pentru ca noi, ăştia care am stat acasă să vedem ce mişto e la concert şi să ne ofticăm.
Când a intrat maiden pe scenă, eu chiar m-am ridicat în picioare de pe scaun, pentru că feed-ul s-a umplut instant de poze şi de exclamaţii ale celor care au aşteptat ani în şir să prindă momentul în care să-si dea check in de la picioarele zeilor heavy metalului.
La fel de interesante au fost şi comment-urile făcute la poze. De exemplu, unul urcă o poză în care se văd patru puncte negre într-un nor de fum verde, cu explicaţia I love this guys. Imediat, alta comentează "Me Tooo ! Yeeeeeeeee!!" apoi completează "noi suntem în partea cealaltă"
La altă poză, alt comentariu, " si eu sunt aici şi e bestial!!" cu vreo 10 like-uri. ...Şi tot aşa până când s-a terminat. Nu ştiu câtă lume a fost dar sunt sigur că pe puţin 500-600 de cretini s-au ocupat tot timpul show-ului cu treburi din astea şi abia dacă au văzut jumate din ce s-a întâmplat pe scenă, arătând, în schimb lumii întregi cît sunt de idioţi. Pentru restul, sper că v-aţi distrat cum
trebuie!! \m/

Despre pisica din plic şi fluturele mort din stomac

Am găsit mai devreme într-o carte pe care n-o mai deschisesem de mult  şi o uitasem aruncată într-un geamantan cu vechituri de care nu mă lasa inima sa mă despart, o felicitare cu pisici, primită în ultimii ani din secolul trecut de la penultima dintre marile mele iubiri. "Păstrează-ma în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!" scrisese gagica extrem de calgrafic cu pixul, iar la momentul ăla mi-a plăcut mult chestia asta, gândindu-mă că dacă nu a gândit-o ea, măcar a citit-o pe undeva, dat fiind că nu aparuse facebook-ul şi nu avea scum s-o fure de pe vreun wall tapetat su shăruieli de citate celebre.
O iubeam pe bune iar după ce am citit atunci mesajul, am albit-o de sărutări pătimaşe şi am strâns-o în braţe până mi-a făcut semne că nu mai are aer, aş fi mers şi mai departe dar nu era locul şi momentul şi de atunci am simţit că nu mai am nevoie de nimic în viaţă decât de EA.
După un timp, am rămas numai cu felicitarea cu pisici şi cu mesajul ăla care ma obseda, pentru că ea a considerat că ar fi cazul să exploreze şi alţi masculi şi să-i dea şi pe ei pe spate cu cărţi poştale cu iepuri, arici, dihori sau alte animale, plus texte de genul celui de mai sus.
La momentul ăla, raţiunea şi-a cam bătut joc de mine dictându-mi fel şi fel de căcaturi, numai UITAREA, nu. M-am încăpăţânat să ţin cont de prima parte a mesajului, aia cu păstratul în suflet, iar asta îmi dirija şi raţiunea care a făcut mişto de mine în cel mai teribil mod mai bine de un an, de aş fi fost în stare să mă duc şi cu o trupă de mexicani să îi cânte ăleia serenade sub balcon.
În cele din urmă a dispărut din peisaj iar raţiunea mea a binevoit să uite, mai ales că între timp apăruse şi următoarea mare iubire. De aia îmi mai aminteam doar numele şi ultima dată am mai auzit de ea acum câţiva ani, când mi-a povestit nu ştiu cine că ar fi plecat de mult nu ştiu unde, s-a făcut femeie de casă şi creşte o cireadă de copii.
Deci raţiunea mea i-a dat complet DELETE, aproape uitasem cum arăta, până azi, când am dat din întâmplare peste felicitarea cu pisici. Încă mai purta o umbră din parfumul ei, ăla care mă înebunea acum vreo 16 ani şi am simţit cum mi se ridică părul pe spate în timp ce prin minte mi-au străfulgerat câteva flashback-uri. Uitasem complet de felicitarea cu pisici şi de mesajul ăla pe care îl găsisem atât de profund şi apoi atât de dureros, îmi mai aminteam doar parfumul ăla care îmi persista în păr până a doua zi când ne întâlneam. Am scos felicitarea din plic, mi-am aruncat o secundă ochii pe pisicile tolănite în coşuleţ, şi am deschis-o curios.  După 16 ani am citit din nou , dintr-o privire"Păstrează-mă în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!", într-o secundă mi-am amintit tot, iar primul cuvânt pe care raţiunea mi l-a aruncat în minte a fost CĂCAT!!  Pe cuvânt!! Ca atunci când îl asculţi pe unu' vorbind tâmpenii10 minute în continuu, iar la final îţi sintetizezi opiniile despre discursul lui într-un singur cuvânt!
...Ca să vezi, a dracu,   raţiunea asta cum e :D

marți, 23 iulie 2013

S-a născut plodul regal! Urmează nepo-su' lui Basescu

În caz că n-aţi aflat, prinţesa Kate a binevoit în cele din urmă să fete după un travaliu mondial la care au participat câteva milioane de fani, care s-au zbătut în durerile facerii mai ceva " fericita mămică", ori şi-au frânt mâinile cât 1000 de taţi care aşteaptă la cârciuma de vis-a vis de maternitate să li se nască plodul. Că toată lumea a stat cu ochii pe stabilimentul în care a fost moşită prinţesa, e de înţeles, având în vedere că după naşterea lui isus cristos, asta e a doua mare naştere din istoria omenirii, dar ce nu reuşesc să înţeleg sunt reacţiile ciudate ale sutelor de mii de exaltaţi care au sărbătorit în toată lumea , ca şi cum ar fi fost revelionul. S-a ajuns la aşa un grad ridicat de exaltare , încât una , adunată de pe stradă de o echipă de la nu ştiu care televiziune, a urlat de parcă o atinsese cu microfonul in punctul G "this is the best monday of my life!!"... Sa mori tu ?!
Atît timp cât nu ai un cult pentru monarhia britanică, n-ai văzut Londra decât în poze, nu eşti rudă şi nu ai vreo bănuială că ar fi copilul tău, de ce dracu să ai orgasmele astea când auzi că s-a născut un plod, fie el şi unul regal?  Urmează acum să se anunţe şi prima căcare din viaţa bebeluşului regal, prima alăptare în public sau primul pişat tras pe majordomul însărcinat cu schimbarea pampersului.
Pentru că nu există căcat fără muscă, şi românii a trebuit să îşi exprime entuziasmul pentru venirea pe lume a moştenitorului tronului, o dobitoacă anunţându-ne la televizor că e posibil ca prinţul, care e verişor din flori de-al lui Vlat Ţepeş, să viziteze cândva şi România, dat fiind faptul că tac-su mare o arde prin Transilvania, unde şi-a cumpărat şi nişte case, şi cumpără miere şi palincă de la localnici.
Cu ocazia asta îmi aduc aminte cu îngrijorare că auzisem mai de mult că şi fi-sa aia mică a lui Băsescu s-ar fi grăbit să se achite de obligaţiile conjugale şi ar fi rămas borţoasă, purtând în pântece nepotul prezidenţial. Nu sunt la curent cu evoluţia sarcinii dumneaei, dar, dacă situaţia este în continuare gravidă, ne aşteaptă zile grele. Vă daţi seama ce mâncătorie de căcat urmează, cum o să comenteze Mircea Badea că aia mică a lu Băsescu nu e mama copilului ei, cum o să remarce Gâdea că beleluşu e chelios ca ta-su mare sau cum o sa se numere invers la B1,  ca în noaptea de revelion??

duminică, 21 iulie 2013

Tigaia Dry cooker, pământul de flori şi sfinţii din sinaxar

   
Tocmai s-a ales praful de după-amiaza mea de duminică pe care îmi propusesem să mi-o peterec zacând în pat  ca o ploşniţă sătulă, asta după ce m-am gândit acum două ore să bag ceva pe sub nas.
Prin urmare, am luat nişte hălci de carne late cât nişte tălpi mărimea 46, şi le-am trântit în tigaia Dry Cooker, le-am învelit cu buruieni din alea de le zice condimente şi pe urmă le-am turnat nişte vin peste, ca să aibă porcul ce bea în timp ce se prăjeşte. Am pus tigaia pe aragazul făcut lună de maică-mea şi pe urmă m-am retras din bucătărie sa nu miros a chifele în pat. Îm timp ce mă antrenam pentru zăcutul care avea sa urmeze după masă, am simţit un miros uşor de ars dar am zis că poate e de afară, de la vreun ţăran care făcea grătar în faţa blocului. N-a mai durat mult şi am constatat că pe hol s-a lăsat ceaţa din senin şi că din bucătărie se aud nişte sfârâituri suspecte, aşa că m-am dus sa vad ce se întâmplă. Am avut noroc cu flăcările care cuprinseseră tigaia, că altfel nu vedeam aragazul prin  fum şi m-am apropiat punându-mi întrebarea ce pizda mă-
sii se întâmplă. Am constatat astfel că tigaia Dry Cooker se defectase, altfel nu-mi explic cum dracu de se scursese din ea tot vinul, amestecat şi cu grăsimea din hălci. am înţeles după aia că exagerasem cu vinul iar ăsta a dat în clocot şi s-a scurs prin găurile alea din mijloc. Tălpile alea de carne se transformaseră în nişte biscuiţi cu 50 la sută cenuşă, pe care i-am mâncat în fum, direct din mână că nu se mai înfigea furculiţa.
Am trecut după aia la spălatul aragazului, pentru că n-aveam chef să îmi facă maică-mea seara mai plăcută când ar fi venit acasă şi l-ar fi găsit plin de zoaie. A fost prima dată în viaţa mea când am spălat un aragaz şi pot să zic că am trăit aceeaşi senzaţie ca atunci când îmi luasem maşină şi o spălam de trei ori pe săptămână, de cîte ori ce căca vreo vrăbiuţă pe ea. Frecam gu buretele cu spuma pâna la coate şi simţeam o plăcere aproape orgasmică atunci când vedeam cum se iveşte de sub clăbuci emailul alb în care se reflectau razele soarelui. Mi-a luat mai mult de 20 de minute să înlătur toată spuma şi zoaiele de pe aragaz, si alte 10 minute să ma prind  care e şmecheria cu ochiurile care nu voiau să intre aşa cum pe puneam eu. Tocmai când voiam să văd dacă mi se oglindeşte faţa în aragazul proaspăt spălat, nu ştiu cum dracu am dat din coate şi am acroşat un ghiveci aflat prin zonă, care a sărit cu tot cu muşcata din el, s-a dat cu curul de gresie şi şi-a împrăştiat noroiul din el prin juma de bucătărie. Când am simţit senzaţia aia de pâmânt de flori între degetele de la picioare, deja mi-au venit dracii. Acum apucă-te şi adună muşcata, suportă-i mirosul ala scârbos, pune-o în ghiveci şi adună pâmântul de pe jos ca s-a îngropi la loc. Maică-mea tocmai udase florile, aşa că ăla deja era noroi, nu pâmânt, iar când am pum mătura pe el, fiind ca o pastă, s-a întins ca untul pe pâine. Era, deci , nevoie de mop, gălleată cu apă, detergent, şi ala a fost momentul ân care mi-am amintit de divinitate şi am început să înjur toţi sfinţii de care mi-am adus aminte că îi văzusem pictaţi prin biserici.
Până am terminat de spălat pe jos, terminasem deja de înşirat tot sinaxarul şi aşteptam să ma trăznească din cer.
Am ţinut-o aşa de la 3 până la 5 fără un sfert, şi singura modalitate de a mă descărca de energiile negative a fost să povestesc aici. Partea bună e că acum a ieşit tot fumul din casă iar în vreo 3 ore cred că dispare şi mirosul de om ars la crematoriu...