Am găsit mai devreme într-o carte pe care n-o mai deschisesem de mult şi o uitasem aruncată într-un geamantan cu vechituri de care nu mă lasa inima sa mă despart, o felicitare cu pisici, primită în ultimii ani din secolul trecut de la penultima dintre marile mele iubiri. "Păstrează-ma în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!" scrisese gagica extrem de calgrafic cu pixul, iar la momentul ăla mi-a plăcut mult chestia asta, gândindu-mă că dacă nu a gândit-o ea, măcar a citit-o pe undeva, dat fiind că nu aparuse facebook-ul şi nu avea scum s-o fure de pe vreun wall tapetat su shăruieli de citate celebre.
O iubeam pe bune iar după ce am citit atunci mesajul, am albit-o de sărutări pătimaşe şi am strâns-o în braţe până mi-a făcut semne că nu mai are aer, aş fi mers şi mai departe dar nu era locul şi momentul şi de atunci am simţit că nu mai am nevoie de nimic în viaţă decât de EA.
După un timp, am rămas numai cu felicitarea cu pisici şi cu mesajul ăla care ma obseda, pentru că ea a considerat că ar fi cazul să exploreze şi alţi masculi şi să-i dea şi pe ei pe spate cu cărţi poştale cu iepuri, arici, dihori sau alte animale, plus texte de genul celui de mai sus.
La momentul ăla, raţiunea şi-a cam bătut joc de mine dictându-mi fel şi fel de căcaturi, numai UITAREA, nu. M-am încăpăţânat să ţin cont de prima parte a mesajului, aia cu păstratul în suflet, iar asta îmi dirija şi raţiunea care a făcut mişto de mine în cel mai teribil mod mai bine de un an, de aş fi fost în stare să mă duc şi cu o trupă de mexicani să îi cânte ăleia serenade sub balcon.
În cele din urmă a dispărut din peisaj iar raţiunea mea a binevoit să uite, mai ales că între timp apăruse şi următoarea mare iubire. De aia îmi mai aminteam doar numele şi ultima dată am mai auzit de ea acum câţiva ani, când mi-a povestit nu ştiu cine că ar fi plecat de mult nu ştiu unde, s-a făcut femeie de casă şi creşte o cireadă de copii.
Deci raţiunea mea i-a dat complet DELETE, aproape uitasem cum arăta, până azi, când am dat din întâmplare peste felicitarea cu pisici. Încă mai purta o umbră din parfumul ei, ăla care mă înebunea acum vreo 16 ani şi am simţit cum mi se ridică părul pe spate în timp ce prin minte mi-au străfulgerat câteva flashback-uri. Uitasem complet de felicitarea cu pisici şi de mesajul ăla pe care îl găsisem atât de profund şi apoi atât de dureros, îmi mai aminteam doar parfumul ăla care îmi persista în păr până a doua zi când ne întâlneam. Am scos felicitarea din plic, mi-am aruncat o secundă ochii pe pisicile tolănite în coşuleţ, şi am deschis-o curios. După 16 ani am citit din nou , dintr-o privire"Păstrează-mă în suflet până când raţiunea îţi va dicta UITAREA!!", într-o secundă mi-am amintit tot, iar primul cuvânt pe care raţiunea mi l-a aruncat în minte a fost CĂCAT!! Pe cuvânt!! Ca atunci când îl asculţi pe unu' vorbind tâmpenii10 minute în continuu, iar la final îţi sintetizezi opiniile despre discursul lui într-un singur cuvânt!
...Ca să vezi, a dracu, raţiunea asta cum e :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu