Cineva face misto de mine de cate ori imi doresc un an mai bun

Asta e al treilea an an in care, pe final, se intampla chestii nasoale care ma afecteaza in mod direct sau indirect asa ca de data asta tind sa nu mai apelez la texte de genul „anul viitor sa fie mai bine”. Am senzatia ca cineva face misto de mine ori de cate ori doar imi trece prin minte asa ceva, asa ca anul asta o sa spun cel mult „duca-se si vedem ce-o mai fi dupa aia!”.

Toate chestiile la care fac referire s-au intamplat fie la inceput, fie la sfarsit de noiembrie, asa ca mai degraba as propune in toastul pe care o sa-l tin beat inainte ca orologiul sa bata miezul noptii (da, ma imbat devreme) sa se scoata luna asta din calendar, ca oricum e naspa, frig ploaie, zile scurte etc.

A inceput sa mi se intample de la sfarsitul lui 2013, cand mi-am pierdut job-ul pe care il aveam de 12 ani, pentru ca un scamator pe mana caruia incapuse ziarul la care lucram, a considerat ca sunt suficienti trei oameni intr-o redactie dintre care unul director si altul redactor sef, pentru o publicatie pe care avea de gand s-o transforme in pres la usa partidului in care lupta pentru instaurarea democratiei, bunastarea romanilor si alte cacaturi de genul.

Moment nasol, sfarsit de an, dracu te mai angaja in perioada aia, noroc ca mi-am gasit in mai putin de o saptamana altceva de facut. Sfarsitul de an a stat insa tot sub semnul nesigurantei, nu stiam daca si cat va merge, daca trebuie sa-mi mai caut altceva, asa ca la sampania de la 12 noaptea mi-am zis ca a fost un an de cacat si sper ca urmatorul sa fie mai bun.

Am trecut in 2014 si se parea ca am avut gura aurita, treaba la noul job a inceput sa mearga brici, mi-am mai gasit si altceva de facut, tot in domeniu, asa ca m-am trezit la un moment dat castigand dublu fata de cat castigasem pana atunci. Neobisnuit cu asa sume, nu ma aruncam in cheltuieli foarte mari, asa ca spre finalul anului m-am pomenit ca incepuse sa stea salteaua ridicata de la cati bani adunasem sub ea. Asta tot in noiembrie se intampla, la un an dupa ce pierdusem job-ul, asa ca n-aveam cum sa fiu altfel decat super incantat ca a functionat proverbul cu sutul in cur si pasul inainte.

Instantaneu la aterizare

Chiar cand ma intrebam ce as putea sa fac cu banii aia adunati sub saltea, destinul mi-a tras un nou sut in cur si mi-a oferit raspunsul la dilema mea financiara. Pe 23 noiembrie anul trecut, m-am rasturnat cu masina dupa un frumos arc acrobatic executat in aer in urma unui derapaj pe noroi si a unui bot proptit intr-un gard de beton, care m-a propulsat pe o parte si dupa aia cu rotile in sus.

Nu stiu cum am scapat intreg, doar cu o belitura mica la mana - banuiesc pentru ca purtam centura si nu aveam viteza foarte mare - dar stiu ca primul gand cand am iesit din masina a fost ca imi trebuie alta, pentru ca asta era cam zob.

Astea au fost si primele cuvinte pe care i le-am adresat maica-mii cand am sunat-o sa-i povestesc, anuntand-o in prima faza ca imi trebuie alta masina, iar cand m-a intrebat de ce, i-am raspuns ca m-am rasturnat cu asta si nu mai pot sa ies in lume cu ea in halul ala.

Vazusem si alte Loganuri rasturnate in aceeasi pozitie, cu soferi sau pasageri intinsi pe jos si acoperiti cu cearsaful, dar n-am avut timp sa ma gandesc ca am avut noroc ca am iesit intreg de acolo. Eram ofticat si plin de draci ca masina e zob, o sa-mi trebuiasca alta, alti bani - alta distractie.

A urmat luna aia cea mai stresanta de care vorbeam, in care a trebuit sa scap rapid de Loganul facut zob si sa caut altceva in loc. Discutii la telefon cu tot felul de tigani samsari, cautari pe net, comparatii, sfaturi care se bateau cap in cap de la fel de fel de specialisti, drumuri la Bucuresti fara niciun rezultat, pe ploaie si frig, in fine, stresul draclui. In final, spre sfarsitul anului am gasit ceva convenabil si din nou am adus in discutie sutul in cur si pasul inainte pentru ca abia asa am facut trecerea de la Logan la Skoda.

Doar ca, sutul in cur m-a costat absolut toti banii de sub saltea, plus inca vreo 150 de milioane imprumutati ca sa platesc masina, asa ca de Revelion n-am avut nici macar bani sa le dau la aia care au venit cu sorcova. Lefter si bagat in datorii, dar consolat cu ideea ca am scapat intreg si am rezolvat problema cu masina, am ridicat iar sampania la 12 noaptea si am zis ca anul care vine sa fie mai misto decat acel 2014 de cacat.

A venit 2015, cand, din fericire, nu m-a mai pus nimeni pe liber de pe nicaieri, nu m-am mai rasturnat cu nimic si mi-am vazut linistit de existenta mea banala de fiinta insignifianta a universului.

Pana in noiembrie, cand am aflat in prima zi, la prima ora ce s-a intamplat cu o seara inainte. Nu insist, pentru ca ce am scris pana acum este intr-o nota neadecvata unei discutii pe tema asta. Stie toata lumea despre ce-i vorba, iar de data asta, chiar daca n-am fost afectat direct pentru ca n-am fost acolo, am fost si eu serios marcat, ca orice om sanatos la cap, de altfel. La cat de neagra a fost luna noiembrie si zilele care au urmat dupa, sunt pe deplin justificate toate injuraturile si tinichelele agatate de coada cu care pleaca dupa el si 2015.

De asta zic, imi e si frica sa reiau discursul ala plat de anii trecuti, pentru ca cine stie ce se mai intampla pana la anul pe vremea asta? Vad ca orice as zice eu de bine se intampla pe dos, dar nici nu am cum sa ma apuc acum sa „urez tuturor un 2016 plin de nenorociri, cutremurele sa va legene, inundatiile sa va scalde s.a.m.d.”, in ideea ca o sa se intample invers. Asa ca tac, iar la noapte voi privi ganditor focurile de artificii, voi sorbi sampania direct din sticla si imi voi spune doar mie, in gand atat: „Bă, pizda ma-sii, ce-o fi o fi!!”. Sa fie bine !!!!

Ce am facut anul asta de Top T

Personal, dupa cum decursesera lucrurile dupa 30 octombrie, aveam mari dubii ca editia din acest an  a Top T-ului, desi mult asteptata, va fi in cele din urma o revenire din coma - asa cum spuneam acum cateva luni - a celui mai batran festival de rock de pe la noi. Entuziasmul de la inceput, atunci cand organizatorii au anuntat subit, dupa o pauza de trei ani, ca se apuca din nou de treaba, iar de la anul vor sa faca schimbari majore in ceea ce priveste organizarea festivalului, s-a stins pe parcurs, dupa nenorocirea de la Colectiv. 

Pentru ca festivalul urma sa aiba loc la o saptamana dupa, a venit firesc anuntul referitor la anularea evenimentului, motivele fiind multiple, generate de ce s-a intamplat aclo. Aici, dupa parerea mea, s-a facut o greseala de comunicare, care a generat ulterior confuzie in randul celor care erau hotarati sa participe iar in cele din urma si-au bagat picioarele. S-a folosit termenul de „anulat” vorbindu-se insa de posibilitatea unei reprogramari ulterioare pana la sfarsitul anului, caz in care ar fi fost mult mai indicat sa se anunte ca este vorba de o amanare, insa organizatorii s-au ferit de acest termen pe motiv ca afisul evenimentului ce ar fi urmat sa se desfasoare ulterior, ar fi putut suferi schimbari majore in privinta trupelor invitate. 

Nu au trecut decat cateva zile, iar anuntul privind anularea a fost urmat de altul care facea referire la reprogramarea evenimentului pe 18-19 decembrie, cu mici modificari in privinta line-up-ului. Intre timp se inchisese si Cafeneaua pe motiv de renovare, ca sa corespunda suta la suta normelor de siguranta. Lucrarile s-au intins mai mult decat era prevazut, asa ca inainte de 18 decembrie a venit un nou anunt,  cum ca festivalul nu se poate tine nici atunci si ca e posibil sa se mai faca ceva pana la afrsitul anului. 

A fost momentul cand am devenit convins ca s-a pus cruce definitiv, asa ca am mers sa-mi recuperez banii pe abonament, al doilea pe care il cumparasem, dupa ce imi recuperasem initial banii si pe primul. Ajuns acasa, in timp ce rasfoiam Facebook-ul, aflu ca pana la urma va fi o editie restransa a Top T, o singura seara, pe 28 decembrie, pentru ca intre timp se deschisese Cafeneaua. Ma uit in calendar, vad ca pica lunea, prima zi de munca dupa Craciun, a doua zi era tot zi lucratoare iar dupa aia urma Revelionul, cand lumea mai pleaca de acasa si mai sparge niste bani, pe care nu obisnuieste sa ii mai risipeasca intre Craciun si Anul Nou. 

Avand experienta altor concerte de gen in Cafenea, desfasurate in perioade mult mai propice si  la care a cam batut vantul, am avut convingerea ca asa se va intampla si de data asta, fiind intrunite toate conditiile pentru ca rockerul buzoian sa nu-si miste curul. Ca sa nu mai vorbesc de aia din restul tarii, care, oricum au cam uitat de mult pe unde vine Buzaul pe harta ...Mi-am luat din nou bilet, al treilea, si am ramas cu aceeasi convingere pana luni seara cand am ajuns in Cafenea. 

Cu cateva ore inainte se anuntase ca se epuizasera biletele, iar in fata Cafenelei se stransese deja ceva lume iar unii chiar se interesau daca n-are cineva un bilet in plus. Pentru o un moment am avut senzatia ca m-am intors in timp, pe vremea cand in locul Cafenelei era cinematograful Tineretului, iar pe trotuarul pe care ne stransesem noi se vindeau la greu bilete cand rulau filme indiene si nu puteai sa treci pe acolo fara se te intrebe vreun cinefil disperat daca n-ai cumva un bilet in plus sau un bisnitar, daca nu vrei unul la pret de cinci. 

M-am bucurat ca ma inselasem in privinta capacitatii rockerului plin de carnati si caltabosi si mahmur dupa Craciun, de a se deplasa luni seara la un concert. Din pacate, multi dintre cei pentru care Top T era un eveniment notat cu rosu in calendar si care aveau in palmares cam toate editiile de dupa  '90 incoace au lipsit, unii plecati din oras si in imposibilitatea de a veni acasa din cauza job-urilor, altii veniti de Craciun, dar plecati inainte de 28 si lista poate continua. 

Lipsa lor a fost suplinita „astia mici”, aflati in vacanta si liberi de obligatii iar in completare s-au mai adaugat si cativa dinozauri care si-au gasit timp pentru asa ceva.

Atmosfera a fost asa cum trebuie sa fie la un concert de genul asta, lumea a facut pogo, s-a dat din cap, s-a cantat si s-a evitat situatia penibila in care trupele sa fie nevoite sa cante pentru o mana de spectatori apatici. 

Ura de dupa usa, Negura Bunget, Luna amara, Altar si Kumm au fost trupele care au urcat pe scena, si nu voi insista asupra prestatiei lor pentru ca as fi subiectiv, avand preferintele mele, si nici nu sunt foarte in masura, tinand cont de faptul ca nu m-am urcat in viata mea pe o scena iar d.p.d.v muzical sunt un antitalent si un afon desavarsit. Pot doar sa spun ca s-au ridicat la nivelul asteptarilor si de aici poate sa intelega fiecare ce vrea. 

Nu pot totusi sa ma abtin de la putin subiectivism si sa subliniez ca Ura de dupa usa a surprins placut publicul mai tanar, asa cum au facut-o si in 1993 cand au debutat la Top T. Multi dintre cei din sala au auzit pentru prima data piesele mai vechi, consacrate, ale trupei avand sa marturiseasca ulterior ca le-au mers la suflet si ramanand cu gura cascata cand au aflat ca unele sunt chiar mai batrane decat ei. Mi-am adus aminte ca exact asa s-a intamplat si cu noi in 1993, cand toata lumea se intreba cine-s aia si ce dracu e cu numele ala de trupa, iar in momentul in care s-au urcat pe scena si au inceput sa cante, am innebunit cu totii. 

Trebuie apreciat si efortul pe care cei de la Nagura Bunget l-au facut pentru a ajunge la festival, pentru ca am inteles ca pe drum au avut o problema nasoala la masina iar de pe la Fagaras pana la Buzau a cam trebuit sa mearga cu 20 la ora, situatie in care multi ar fi turbat de nervi. Cu toate astea, oamenii erau destul de destinsi si zambitori cand au ajuns in Cafenea, iar in timpul recitalului nu s-a resimtit deloc stresul la care au fost supusi pe drum, ore in sir. 

Ultimul festival al anului s-a intins mult dupa miezul noptii si, tragand linie, se poate spune ca in cele din urma a iesit foarte bine, tinand cont toate situatiile neprevazute aparute in ultimele doua luni. Ar fi fost si pacat sa se intample altfel, pentru ca editia din acest an, a 29-a, a reprezentat totodata „sfarsitul erei prezente”, asa cum i-au spus organizatorii. 

Intrucat Casaul, locatia consacrata a festivalului, este pe cale de a deveni un modern centru de nunti, botezuri, taieri de mot si circumcizii, sunt sanse aproape nule ca Top T-ul sa se mai intoarca vreodata aici si nici n-ar mai fi indicat, avand in vedere ca ultimele editii desfasurate in sala de aici au beneficiat de o prezenta tot redusa si o participare tot mai apatica a publicului.

De la anul e vorba ca festivalul sa se mute outdoors si sa sufere unele schimbari importante, in incercarea de a repune Buzaul pe harta evenimentelor rock importante, asa cum se intampla in urma cu niste ani, asa ca ramane de vazut ce se va intampla. Deja vad ca se pune problema sa fie undeva prin septembrie si s-a facut un event pe FB, pe peretele caruia, oamenii care au ceva de spus in sensul asta, sunt asteptati sa scrie idei, sugestii, reclamatii si alte chestii legate de festival.

Later edit: Nu s-a fumat in sala si a fost chiar misto, in special pentru ca lumea a inteles si chiar n-a fumat in sala. S-a injurat putin la primele 2-3 tigari dar in final toti s-au obisnuit, iar in holul pt fumat toata lumea era relaxata, se glumea. Cel mai misto a fost cand am stat cu Preda vreo jumate de ora sa-si termine un trabuc de vreo juma' de metru si gros cat un pumn de copil mic.

Seara in care l-am impresionat prin injurare pe Dan Tanasa, eroul de la Marasesti-halta

Motto: „Daca Dan Tanasă n-ar exista, ar trebui inventat!”

     

Cine dracu e Dan Tanasa, veti intreba pe buna dreptate, cum la fel am intrebat si eu azi-dimineata, cand un prieten mi-a trimis un mesaj ca l-as fi suparat rau de tot. „Pe cine, ma ?” , am intrebat eu total debusolat; „pe Dan Tanasa, ma”, a venit raspunsul, insotit de un link catre un site care apartine cui altcuiva decat lui Dan Tanasa. Linkul era insotit de emoticoni care sugerau sughitaturi de ras, asa ca am dat repede click sa vad despre ce-i vorba. Asa am dat de o postare care ma avea pe mine ca personaj principal, autorul (ati ghicit, Dan Tanasa) folosind niste clisee invechite, specifice cocalarilor nouazecisti, ca sa faca misto de mine. N-o sa dau link-ul pentru ca nu vreau sa-i fac trafic, dar o sa citez mai incolo integral ce i-a debitat mintea, iar daca vreti neaparat sa vedeti la fata locului cred ca se rezolva cu un search pe Google.

Dar sa revenim la intrebarea care cred ca va framanta, respectiv „cine e, ba asta, pana la urma ?!!”. Pai e un soi de patriot de balci care se lauda ca sta cu coltii in gatul ungurilor de vreo 7 ani incoace, ca a luat nu stiu ce premiu oferit de insasi fundatia lui Voiculescu (ala de-i zice Varanul, e la puscarie si il pupa non stop in cur astia de la antena 3) si, ma rog, alte chestii care il califica drept mare luptator pentru neamul si pamantul romanesc. N-as fi avut nimic cu el si probabil nici n-as fi aflat de existenta lui si de luptele lui cu ungurii si cu dusmanii neamului, daca n-ar fi iesit penibil din anonimat zilele trecute cu o elucubratie care i-a atras multa muie pe Facebook, inclusiv multe accesari pe site-ul „documentat si incisiv din 2008”.

Dan Tanasa aratand cat de bine se asorteaza papionul cu puloverul de lana cu fermoar si geaca de fas (sursa facebook.com/dantanasa.ro)

Ca sa nu mai lungesc vorba si suspansul, e ala care s-a suparat pe RATB ca a schimbat numele statiei de autobuz si de tramvai din „Marasesti” in „Colectiv”. Revolta lui personala nu m-ar fi deranjat nici pe mine si probabil nici pe altii care aveau treburi mai bune decat sa asculte la elucubratiile lui, insa maimutoiul s-a intins mai mult decat era cazul spunand ca la Marasesti, soldatii au murit pentru patrie, iar in Colectiv s-a murit pentru bere. Daca s-ar fi rezumat doar la razboiul lui cu statia de autobuz, nu l-ar fi bagat in seama decat aia care-i aproba orice cacat pe care il debiteaza, iar pentru restul lumii ar fi fost unul dintre sutele de bagatori in seama care si-au dat cu parerea si au venit cu teorii in ultima luna. Asta a simtit totusi nevoia sa bage batul prin gard si sa faca remarca aia cu berea, care nu-si avea rostul in toata peroratia lui tembela iar de aici si-a atras in egala masura multe mui care au venit la pachet cu o gramade de share-uri si implicit cu mai mult trafic pe pagina lui de care nu prea auzise pana atunci cam niciun om sanatos la cap.

E, acum cred ca va aduceti aminte de acest personaj, pentru ca am vazut zeci de share-uri cu postarea lui tembela si am citit zeci de comentarii care ii adresau urari de muie si multe altele asemenea.  Asa a ajuns si la mine basina intelectuala debitata de marele patriot, n-am avut ce face si am citit si ce debitau aia care-i comentau pe pagina, asa ca au inceput sa se acumuleze in mine dracii pe care sigur ca i-ati simtit si multi dintre voi. N-am dat share, n-am comentat nimic tocmai ca sa nu perpetuez mizeria dar deja era FB-ul plin, asa ca am decis sa-i transmit personal autorului sentimentele pe care mi le-a generat trezindu-se vorbind ca prostul si facand remarca aia idioata care nu-si avea rostul. Mai precis, i-am transmis ca-l fut in gura si la Marasesti si la Oituz si la Podul Inalt si pe unde dracu mai vrea el si ca-mi bag ce e de de bagat, in patriotismul lui. I-am urat fara perdea, sigur ca o sa ajunga mesajul direct la el, m-am racorit si a doua zi uitasem total de el.

Asta pana azi dimineata, cand am avut surpriza sa constat ca din tot noianul de mui, si alte urari neaose, romanesti, asa cum ii plac lui, injurarura mea i-a atras atentia in mod deosebit si a decis sa imi dedice o postare speciala pe acea pagina de cacat.

A facut un printscreen cu mesajul, mi-a ales de pe Facebook o poza in care imi dadusem silinta sa arat naspa si o postasem tocmai ca sa arat ca am si eu zile mai proaste   :P  si a scris un articolas demn de um mare jurnalist premiat de Voiculescu, asa cum e el. Ca sa va scutesc sa mai cautati, redau integral opera eroului de la Marasesti (vorbesc de statia de autobuz) care, sincer, mi-a facut ziua mai buna, pentru ca am citit-o de dimineata si am ras de era sa imi inghit proteza. Deci luceafarul national contemporan cu papion si flanel de lana zice asa :

Asta e poza de bulibasa satul pe care marele ganditor mi-a cules-o de pe fb ca sa-si fac lumea o imagine despre cat de naspa e ala care i-a adus afrontul

„Chestia din imagine e un bărbat (sau cel puțin așa cred, deși nu sunt sigur). Din motive pe care le bănuiesc dar de care nu sunt sigur, chestia asta mi-a trimis un mesaj pe pagina mea de Facebook. Pentu că producția lui intelectuală e excepțională am decis să fac public mesajul lui. Chestia asta, care are și un nume, Cătălin Țînțăreanu, este de profesie jurnalist și un mare fan al muzicii rock. M-am uitat pe profilul lui de Facebook, un profil public, și l-am putut admira în diferite ipostaze în care rockerul se manifestă. Atât de împătimit de muzica rock este chestia încă a decis că eu merit atenția lui. Și nu oricum, ci printr-un mesaj de rocker. Motivul pentru care am primit acest mesaj este, probabil, legat de faptul că am îndrăznit să critic decizia RATB de a înlocui denumirea stației Mărăsești din București cu denumirea clubului Colectiv, în amintirea victimelor tragediei.

Opinia mea a iritat chestia care, de la nivelul foarte elevat al culturii sale de rocker, m-a pus la punct.

Limbajul acestei chestii este reprezentantiv pentru rockerii din România? Cred că nu! Aștept însă să văd un rocker zdravăn la minte care reacționează la mizeria asta”.

Cativa fani cu creierele netede comenteaza apoi cu remarci clasice de genul „e pasiv sau activ?”, „sa-si faca dus”, un tembel il aduce in discutie si pe Basescu, plus alte glumite care in mod sigur au facut sa le iasa fum pe urechi  de la cat s-au strofocat sa le debiteze. Bonus, trei patrioti cu icoane si steaguri la pozele de profil imi transmit si ei personal pe FB ce i-am transmis eu idolului lor, unul care pretinde ca l-a botezat ma-sa Eliberatorul Natiunii, storcandu-si mintea si debitand chiar o tentativa de poezie care se termina cam asa : „Catalin, mai corcitura, nici doctorii nu stiu ce sa spuna: ce esti tu om sau o muma??? Pan la urma-i dau de capat si vad ca-i un gay ce sta capra. Si-i penetreaza negru brihanu, asta-i adevaratu Cata Tintareanu”.  Normal ca nu poti sa te superi, ca-s oameni cu probleme, pentru ca, la fel ca si delirul mistic, vorbim si in cazul lor tot de o forma de delir care tine de patologia psihiatrica.

Sunt de acord ca gestul de a ma cobori la nivelul lui si de a-i ura futaiuri in gura nu este departe de comportamentul cimpanzeilor care il pupa in cur, dar a fost singura modalitate de a ma descarca de toti dracii pe care mi-i crease acest agarici virtual si sunt linistit in privinta asta, pentru ca vad ca a primit en-gros si de la multi altii, deci nu-s singurul care a ales metoda asta pentru detensionare. Totusi de ce m-o fi ales pe mine sa imi dedice noua lui diaree intelectuala? Oare oi fi avut eu cea mai naspa poza dintre toti care i-au urat de bine si a zis ca pe mine trebuie sas ma faca de ras sau a fost fascinat de complexitatea injuraturii, ca vad ca a tinut s-o reproduca integral.

N-ar fi meritat efortul sa il bag pentru a doua oara in seama, dar am zis ca trebuie sa-i intorc serviciul si sa-i dedic si eu cateva randuri si totodata sa lamuresc lumea ce se intampla in caz ca o sa dea vreodata peste postarea in care ala ma face „chestie”.

Inchei cu acelasi citat al Olgutei Lia Vasilescu, primareasa din Craiova, pe care tribunul cu papion l-a postat la vedere pe blogul pe care se lupta cu ungurii : „Daca Dan Tanasă n-ar exista, ar trebui inventat!”  Si injurat, as completa eu...

Later Edit: Am inteles ca acest suport de papion a fost amenintat cu moartea de unguri, atat de patriot si de erou national e el.  O sursa de incredere din Organizatia Iredentista a Maghiarilor Asasini de Maimutoi, mi-a dezvaluit ca pusesera deja la cale un atentat importiva lui, care a esuat in ultimul moment. Un asasin platit cu un kil de rosii si 10 oua de tara s-a ascuns in sifonierul patriotului asteptand sosirea acestuia acasa, urmand sa se napusteasca asupra lui si sa-l snopeasca in bataie cu o bata de basse-ball gomflabila. Atentatul a esuat in ultimul moment, intrucat asasinul iredentist ascuns in sifonier nu s-a putut abtine si a izbucnit in ras in momentul in care victima a aprut in camera imbracata asa cum se vede in fotografie, cu papion, puloveras de lana cu fermoar si geaca de fas. La auzul hohotelor din sifonier, victima s-a catarat pe lustra si a inceput sa strige dupa ajutor, asasinul din dulap fiind imobilizat de vecini, care i-au si desumflat bata gonflabila, pentru a-l anihila complet.  Asta ar fi una dintre glume...

Later Later Edit:  Pentru cine nu s-a prins, acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare, personajul central fiind el insusi o gluma proasta.

Apocalipsa vine cu trenul, sau conspiratia tampitilor (n-am putut sa ma decid ! )

NOTA: Pentru a intelege mai bine textul urmator, ar fi recomandat sa cititi mai intai ce scrie in link-ul de mai jos, iar daca sunteti cu capul pe umeri sa ne indignam impreuna de cati cretini zburda liberi prin gari si peste tot : http://www.stiripesurse.ro/romania-se-pregate-te-de-razboi-imaginile-care-starnesc-spaima_949787.html

Ce nu-mi place mie la internetul asta e ca le da la toti tampitii posibilitatea sa se exprime public, iar ideile si conspiratiile cacate de mintile lor ruginite ajung la altii de teapa lor, si asa, dintr-o simpla basina, se ajunge la o explozie nucleara. Acum vad ca e moda ca de fiecare data cand vede unu' un tanc, un elicopter zburand sau un colonel alergand pe strada, sa dea alarma ca incepe razboiul si sa se gandeasca la conspirati intre sefii omenirii si trimisii masonilor de pe inelul lui Saturn.

         Cretinul zilei de azi, (de fapt de ieri, dar eu abia acum 5 minute am vazut jegul asta), este Cristi Selaru, nimeni altul decat cel care a fatat elucubratiile din articolul  pe care sper ca l-ati citit inainte, cum v-am spus eu. Asta cica ar fi  redactor, la stiripesurse.ro dar eu nu l-as lasa sa scrie nici macar texte pe cruci, iar in aceasta calitate a scris un ceva (nu pot sa incadrez intr-un gen jurnalistic aceasta flegma literara) care se intituleaza „România se pregătește de război? Imaginile care stârnesc spaimă”, pornind de la un tren care a trecut prin gara.

       

In timp ce se plimba prin gara, aceasta specie de molusca scriitoare, a vazut un tren cu niste tunuri si nist masini de razboi adevarate, la fel ca alea cu care se juca el cand era mic, numai ca astea erau mai mari si aveau oameni adevarati in ele.

In mintea lui de limax biped, care nu poate gandi prea mult pentru ca i se umfla capul, s-a clocit pe loc ideea ca gata, a inceput razboiul si nimeni nu ne anunta si pe noi ca urmeaza sa murim ca vitele duse la taiere fara sa stim macar de ce. Totul se lega perfect, mai ales ca era si vineri 13... Că unui bou ii vine o idee, nu e mare paguba - si creierul lor trebuie sa faca niste conexiuni ca sa nu se atrofieze - dar marea drama incepe cand boul incepe sa-si tranteasca copitele pe tastatura si sa debiteze voma asta intelectuala cu pretentie de stire.

        Intr-o redactie cat de cat normala, daca cineva ar fi debitat o asemenea aberatie bazandu-se doar pe flerul sau de tufa de Venetia pișata de maidanezi, ar fi primit in secunda doi un sut in cur si interdictie pe viata sa mai puna mana pe pix sau pe tastatura. Insa, cum spuneam, internetul le-a dat ocazia si acestor specimene sa se exprime, asa ca prostul nostru si-a asternut opera pe monitor si a postat-o in eternitate.

N-ar fi mare paguba ca un prost a demonstrat public ca intr-adevar este prost, insa marea drama e ca astia castiga adepti, pentru ca sunt multi care nu se gandesc de doua ori si inghit pe nemestecate aceasta lingura de cacat, scuipand-o apoi mai departe si amplificand isteria plecata de la un tembel a carui singura scuza ar putea fi doar faptul ca nu e sanatos la cap.

        

De ce sa se gandeasca boul nostru si altii care ii canta in struna ca armata, ca sa fie armata si sa poata sa ne apare curul in caz de ceva, trebuie sa se pregateasca, sa invete sa traga cu tunul, sa mearga cu tancul, sa se dea cu avionul sau sa sara cu parasuta. Iar astea nu poti sa le faci in oras, acolo unde sunt unitatile astea in care se tin tunurile si alte scule, pentru ca atat ar mai lipsi, sa inceapa sa bubuie astia in mijlocul targului, ca sa inceapa un alt val de isterici sa se agite. In consecinta, se duc sa traga cu tunul si sa se alerge cu tancul in poligoane, pe camp, la mama dracului, unde sa nu-i vada foarte multi cretini de teapa autorului imbecilitatilor de mai sus si sa se sperie si unde sa poata sa traga cu ce vor ei fara sa existe riscul sa-l impuste pe vreunul de-adevaratelea.

         Iar pentru ca tunurile astea n-au picioare sa mearga singure si nici motor sa mearga ca masina, cineva s-a gandit sa le care cu trenul. La fel si pe tancuri, care, chiar daca au motor, nu pot sa mearga sute de kilometri pe sosea pentru ca ar fute de tot circulatia, asfaltul, plus niste tone de benzina, asa ca le urca si pe ele in tren si le duc acolo unde trebuie sa faca BUM, pentru ca asta e cel mai eficient transport.

        Transporturi de genul asta se fac de ani de zile pe calea ferata, nu e nimic deosebit ca tanchistii din Faurei se duc sa se antreneze cu artileristii din Clondiru pe un camp de la Cotu-Ciorii si ca isi cara sculele cu trenul. Ce pizda ma-tii voiai , ba boule, sa faca ?? Sa le desfaca pe piese si sa le care cu ranita, ca sa nu devina suspicios un prost ca tine care sta in gara ca sa-i arate calatorii curul din tren?

         Si daca tot de dai jurnalist, redactor, investigator sau ce dracu mai crezi tu ca esti, puteai  sa te interesezi macar la un ceferist ce e cu sculele alea, sa il tragi de halat pe ala care da cu ciocanul in roti sau puteai sa cauti pe net (ti-as sugera site-ul M.Ap.N-ului), unde ai fi aflat ca ai nostri fac un exercitiu de pregatire cu ai lor, adica se joaca romanii cu americanii de-a razboiul, ca sa stie ce au de facut in cazul in care ar incepe pe bune un scandal. Acolo se duc sculele alea, boule, iar altadata cand mai vezi un tren din asta cu soldati, mitraliere, tunuri si bombe, roaga-l pe unul sa te impuste si plateste-i inainte 10 lei pe glont, sa n-aiba probleme dupa aia, sa-i opreasca bani din salariu !!