Ce am facut anul asta de Top T

Personal, dupa cum decursesera lucrurile dupa 30 octombrie, aveam mari dubii ca editia din acest an  a Top T-ului, desi mult asteptata, va fi in cele din urma o revenire din coma - asa cum spuneam acum cateva luni - a celui mai batran festival de rock de pe la noi. Entuziasmul de la inceput, atunci cand organizatorii au anuntat subit, dupa o pauza de trei ani, ca se apuca din nou de treaba, iar de la anul vor sa faca schimbari majore in ceea ce priveste organizarea festivalului, s-a stins pe parcurs, dupa nenorocirea de la Colectiv. 

Pentru ca festivalul urma sa aiba loc la o saptamana dupa, a venit firesc anuntul referitor la anularea evenimentului, motivele fiind multiple, generate de ce s-a intamplat aclo. Aici, dupa parerea mea, s-a facut o greseala de comunicare, care a generat ulterior confuzie in randul celor care erau hotarati sa participe iar in cele din urma si-au bagat picioarele. S-a folosit termenul de „anulat” vorbindu-se insa de posibilitatea unei reprogramari ulterioare pana la sfarsitul anului, caz in care ar fi fost mult mai indicat sa se anunte ca este vorba de o amanare, insa organizatorii s-au ferit de acest termen pe motiv ca afisul evenimentului ce ar fi urmat sa se desfasoare ulterior, ar fi putut suferi schimbari majore in privinta trupelor invitate. 

Nu au trecut decat cateva zile, iar anuntul privind anularea a fost urmat de altul care facea referire la reprogramarea evenimentului pe 18-19 decembrie, cu mici modificari in privinta line-up-ului. Intre timp se inchisese si Cafeneaua pe motiv de renovare, ca sa corespunda suta la suta normelor de siguranta. Lucrarile s-au intins mai mult decat era prevazut, asa ca inainte de 18 decembrie a venit un nou anunt,  cum ca festivalul nu se poate tine nici atunci si ca e posibil sa se mai faca ceva pana la afrsitul anului. 

A fost momentul cand am devenit convins ca s-a pus cruce definitiv, asa ca am mers sa-mi recuperez banii pe abonament, al doilea pe care il cumparasem, dupa ce imi recuperasem initial banii si pe primul. Ajuns acasa, in timp ce rasfoiam Facebook-ul, aflu ca pana la urma va fi o editie restransa a Top T, o singura seara, pe 28 decembrie, pentru ca intre timp se deschisese Cafeneaua. Ma uit in calendar, vad ca pica lunea, prima zi de munca dupa Craciun, a doua zi era tot zi lucratoare iar dupa aia urma Revelionul, cand lumea mai pleaca de acasa si mai sparge niste bani, pe care nu obisnuieste sa ii mai risipeasca intre Craciun si Anul Nou. 

Avand experienta altor concerte de gen in Cafenea, desfasurate in perioade mult mai propice si  la care a cam batut vantul, am avut convingerea ca asa se va intampla si de data asta, fiind intrunite toate conditiile pentru ca rockerul buzoian sa nu-si miste curul. Ca sa nu mai vorbesc de aia din restul tarii, care, oricum au cam uitat de mult pe unde vine Buzaul pe harta ...Mi-am luat din nou bilet, al treilea, si am ramas cu aceeasi convingere pana luni seara cand am ajuns in Cafenea. 

Cu cateva ore inainte se anuntase ca se epuizasera biletele, iar in fata Cafenelei se stransese deja ceva lume iar unii chiar se interesau daca n-are cineva un bilet in plus. Pentru o un moment am avut senzatia ca m-am intors in timp, pe vremea cand in locul Cafenelei era cinematograful Tineretului, iar pe trotuarul pe care ne stransesem noi se vindeau la greu bilete cand rulau filme indiene si nu puteai sa treci pe acolo fara se te intrebe vreun cinefil disperat daca n-ai cumva un bilet in plus sau un bisnitar, daca nu vrei unul la pret de cinci. 

M-am bucurat ca ma inselasem in privinta capacitatii rockerului plin de carnati si caltabosi si mahmur dupa Craciun, de a se deplasa luni seara la un concert. Din pacate, multi dintre cei pentru care Top T era un eveniment notat cu rosu in calendar si care aveau in palmares cam toate editiile de dupa  '90 incoace au lipsit, unii plecati din oras si in imposibilitatea de a veni acasa din cauza job-urilor, altii veniti de Craciun, dar plecati inainte de 28 si lista poate continua. 

Lipsa lor a fost suplinita „astia mici”, aflati in vacanta si liberi de obligatii iar in completare s-au mai adaugat si cativa dinozauri care si-au gasit timp pentru asa ceva.

Atmosfera a fost asa cum trebuie sa fie la un concert de genul asta, lumea a facut pogo, s-a dat din cap, s-a cantat si s-a evitat situatia penibila in care trupele sa fie nevoite sa cante pentru o mana de spectatori apatici. 

Ura de dupa usa, Negura Bunget, Luna amara, Altar si Kumm au fost trupele care au urcat pe scena, si nu voi insista asupra prestatiei lor pentru ca as fi subiectiv, avand preferintele mele, si nici nu sunt foarte in masura, tinand cont de faptul ca nu m-am urcat in viata mea pe o scena iar d.p.d.v muzical sunt un antitalent si un afon desavarsit. Pot doar sa spun ca s-au ridicat la nivelul asteptarilor si de aici poate sa intelega fiecare ce vrea. 

Nu pot totusi sa ma abtin de la putin subiectivism si sa subliniez ca Ura de dupa usa a surprins placut publicul mai tanar, asa cum au facut-o si in 1993 cand au debutat la Top T. Multi dintre cei din sala au auzit pentru prima data piesele mai vechi, consacrate, ale trupei avand sa marturiseasca ulterior ca le-au mers la suflet si ramanand cu gura cascata cand au aflat ca unele sunt chiar mai batrane decat ei. Mi-am adus aminte ca exact asa s-a intamplat si cu noi in 1993, cand toata lumea se intreba cine-s aia si ce dracu e cu numele ala de trupa, iar in momentul in care s-au urcat pe scena si au inceput sa cante, am innebunit cu totii. 

Trebuie apreciat si efortul pe care cei de la Nagura Bunget l-au facut pentru a ajunge la festival, pentru ca am inteles ca pe drum au avut o problema nasoala la masina iar de pe la Fagaras pana la Buzau a cam trebuit sa mearga cu 20 la ora, situatie in care multi ar fi turbat de nervi. Cu toate astea, oamenii erau destul de destinsi si zambitori cand au ajuns in Cafenea, iar in timpul recitalului nu s-a resimtit deloc stresul la care au fost supusi pe drum, ore in sir. 

Ultimul festival al anului s-a intins mult dupa miezul noptii si, tragand linie, se poate spune ca in cele din urma a iesit foarte bine, tinand cont toate situatiile neprevazute aparute in ultimele doua luni. Ar fi fost si pacat sa se intample altfel, pentru ca editia din acest an, a 29-a, a reprezentat totodata „sfarsitul erei prezente”, asa cum i-au spus organizatorii. 

Intrucat Casaul, locatia consacrata a festivalului, este pe cale de a deveni un modern centru de nunti, botezuri, taieri de mot si circumcizii, sunt sanse aproape nule ca Top T-ul sa se mai intoarca vreodata aici si nici n-ar mai fi indicat, avand in vedere ca ultimele editii desfasurate in sala de aici au beneficiat de o prezenta tot redusa si o participare tot mai apatica a publicului.

De la anul e vorba ca festivalul sa se mute outdoors si sa sufere unele schimbari importante, in incercarea de a repune Buzaul pe harta evenimentelor rock importante, asa cum se intampla in urma cu niste ani, asa ca ramane de vazut ce se va intampla. Deja vad ca se pune problema sa fie undeva prin septembrie si s-a facut un event pe FB, pe peretele caruia, oamenii care au ceva de spus in sensul asta, sunt asteptati sa scrie idei, sugestii, reclamatii si alte chestii legate de festival.

Later edit: Nu s-a fumat in sala si a fost chiar misto, in special pentru ca lumea a inteles si chiar n-a fumat in sala. S-a injurat putin la primele 2-3 tigari dar in final toti s-au obisnuit, iar in holul pt fumat toata lumea era relaxata, se glumea. Cel mai misto a fost cand am stat cu Preda vreo jumate de ora sa-si termine un trabuc de vreo juma' de metru si gros cat un pumn de copil mic.