Cineva face misto de mine de cate ori imi doresc un an mai bun

Asta e al treilea an an in care, pe final, se intampla chestii nasoale care ma afecteaza in mod direct sau indirect asa ca de data asta tind sa nu mai apelez la texte de genul „anul viitor sa fie mai bine”. Am senzatia ca cineva face misto de mine ori de cate ori doar imi trece prin minte asa ceva, asa ca anul asta o sa spun cel mult „duca-se si vedem ce-o mai fi dupa aia!”.

Toate chestiile la care fac referire s-au intamplat fie la inceput, fie la sfarsit de noiembrie, asa ca mai degraba as propune in toastul pe care o sa-l tin beat inainte ca orologiul sa bata miezul noptii (da, ma imbat devreme) sa se scoata luna asta din calendar, ca oricum e naspa, frig ploaie, zile scurte etc.

A inceput sa mi se intample de la sfarsitul lui 2013, cand mi-am pierdut job-ul pe care il aveam de 12 ani, pentru ca un scamator pe mana caruia incapuse ziarul la care lucram, a considerat ca sunt suficienti trei oameni intr-o redactie dintre care unul director si altul redactor sef, pentru o publicatie pe care avea de gand s-o transforme in pres la usa partidului in care lupta pentru instaurarea democratiei, bunastarea romanilor si alte cacaturi de genul.

Moment nasol, sfarsit de an, dracu te mai angaja in perioada aia, noroc ca mi-am gasit in mai putin de o saptamana altceva de facut. Sfarsitul de an a stat insa tot sub semnul nesigurantei, nu stiam daca si cat va merge, daca trebuie sa-mi mai caut altceva, asa ca la sampania de la 12 noaptea mi-am zis ca a fost un an de cacat si sper ca urmatorul sa fie mai bun.

Am trecut in 2014 si se parea ca am avut gura aurita, treaba la noul job a inceput sa mearga brici, mi-am mai gasit si altceva de facut, tot in domeniu, asa ca m-am trezit la un moment dat castigand dublu fata de cat castigasem pana atunci. Neobisnuit cu asa sume, nu ma aruncam in cheltuieli foarte mari, asa ca spre finalul anului m-am pomenit ca incepuse sa stea salteaua ridicata de la cati bani adunasem sub ea. Asta tot in noiembrie se intampla, la un an dupa ce pierdusem job-ul, asa ca n-aveam cum sa fiu altfel decat super incantat ca a functionat proverbul cu sutul in cur si pasul inainte.

Instantaneu la aterizare

Chiar cand ma intrebam ce as putea sa fac cu banii aia adunati sub saltea, destinul mi-a tras un nou sut in cur si mi-a oferit raspunsul la dilema mea financiara. Pe 23 noiembrie anul trecut, m-am rasturnat cu masina dupa un frumos arc acrobatic executat in aer in urma unui derapaj pe noroi si a unui bot proptit intr-un gard de beton, care m-a propulsat pe o parte si dupa aia cu rotile in sus.

Nu stiu cum am scapat intreg, doar cu o belitura mica la mana - banuiesc pentru ca purtam centura si nu aveam viteza foarte mare - dar stiu ca primul gand cand am iesit din masina a fost ca imi trebuie alta, pentru ca asta era cam zob.

Astea au fost si primele cuvinte pe care i le-am adresat maica-mii cand am sunat-o sa-i povestesc, anuntand-o in prima faza ca imi trebuie alta masina, iar cand m-a intrebat de ce, i-am raspuns ca m-am rasturnat cu asta si nu mai pot sa ies in lume cu ea in halul ala.

Vazusem si alte Loganuri rasturnate in aceeasi pozitie, cu soferi sau pasageri intinsi pe jos si acoperiti cu cearsaful, dar n-am avut timp sa ma gandesc ca am avut noroc ca am iesit intreg de acolo. Eram ofticat si plin de draci ca masina e zob, o sa-mi trebuiasca alta, alti bani - alta distractie.

A urmat luna aia cea mai stresanta de care vorbeam, in care a trebuit sa scap rapid de Loganul facut zob si sa caut altceva in loc. Discutii la telefon cu tot felul de tigani samsari, cautari pe net, comparatii, sfaturi care se bateau cap in cap de la fel de fel de specialisti, drumuri la Bucuresti fara niciun rezultat, pe ploaie si frig, in fine, stresul draclui. In final, spre sfarsitul anului am gasit ceva convenabil si din nou am adus in discutie sutul in cur si pasul inainte pentru ca abia asa am facut trecerea de la Logan la Skoda.

Doar ca, sutul in cur m-a costat absolut toti banii de sub saltea, plus inca vreo 150 de milioane imprumutati ca sa platesc masina, asa ca de Revelion n-am avut nici macar bani sa le dau la aia care au venit cu sorcova. Lefter si bagat in datorii, dar consolat cu ideea ca am scapat intreg si am rezolvat problema cu masina, am ridicat iar sampania la 12 noaptea si am zis ca anul care vine sa fie mai misto decat acel 2014 de cacat.

A venit 2015, cand, din fericire, nu m-a mai pus nimeni pe liber de pe nicaieri, nu m-am mai rasturnat cu nimic si mi-am vazut linistit de existenta mea banala de fiinta insignifianta a universului.

Pana in noiembrie, cand am aflat in prima zi, la prima ora ce s-a intamplat cu o seara inainte. Nu insist, pentru ca ce am scris pana acum este intr-o nota neadecvata unei discutii pe tema asta. Stie toata lumea despre ce-i vorba, iar de data asta, chiar daca n-am fost afectat direct pentru ca n-am fost acolo, am fost si eu serios marcat, ca orice om sanatos la cap, de altfel. La cat de neagra a fost luna noiembrie si zilele care au urmat dupa, sunt pe deplin justificate toate injuraturile si tinichelele agatate de coada cu care pleaca dupa el si 2015.

De asta zic, imi e si frica sa reiau discursul ala plat de anii trecuti, pentru ca cine stie ce se mai intampla pana la anul pe vremea asta? Vad ca orice as zice eu de bine se intampla pe dos, dar nici nu am cum sa ma apuc acum sa „urez tuturor un 2016 plin de nenorociri, cutremurele sa va legene, inundatiile sa va scalde s.a.m.d.”, in ideea ca o sa se intample invers. Asa ca tac, iar la noapte voi privi ganditor focurile de artificii, voi sorbi sampania direct din sticla si imi voi spune doar mie, in gand atat: „Bă, pizda ma-sii, ce-o fi o fi!!”. Sa fie bine !!!!