De felul meu nu prea
injur, dar astazi este o zi mai speciala, asa ca o sa-mi permit sa o fac din
toata inima, mai spre final , dupa ce o sa va explic ce si cum, ca sa nu ma
judecati gresit ca as fi vreun mitocan.
Deci, plec hotarat azi pe la 5 jumate dupa-amiaza, pus pe
alergat, dupa ce ieri si alaltaieri galopasem cate 10 kilometri si ma miram cum
dracu de nu mi se rostogolesc rotulele pe zgura ca zarurile in cutia de table.
Frumos, imbracat de scandal, cu sticluta de apa cu lamaie dupa mine, ajung la
stadion, si de data asta reusesc sa bag 7 kilometri si sa transpir cat sa umpli
o galeata de 10 litri. Semn bun,
inseamna ca se topeste untura, asa ca o iau usor spre casa, dupa ce imi schimb
tricoul care era deja fleasca, si dau pe gat toata apa cu lamaie, ca cica ar fi
mai buna decat apa chioara.
Drumul spre casa trece printr-un parc (pentru astia din
Buzau, e vorba de Crang), iar odata ajuns aici am un prim soc vazand un mos descalecand
de pe bicicleta langa o tasnitoare din aia care abia pisa 10 stropi de apa,
si indreptandu-se spre ea cu 3 sau patru bidoane de 5 litri. Goale. Si unde nu
incepe mosul meu sa
se chinuie sa umple
bidoanele alea cu apa de la tasnitoare, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la
el si sa razi sa-ti crape falcile. Ma gandesc „ba, chiar asa calic sa fii, sa
te chinui in halul asta si sa te mai faci si de cacat - ca era parcul plin de
lume - pentru 15 litri de apa?”. In fine, imi fac o cruce imaginara si merg mai
departe. Pana la urmatoarea tasnitoare.
Aici, o familie, probabil fosti ingineri, cu doua bidoane
ascunse intr-o geanta de rafie, isi faceau si ei plinul, numai ca astia erau
mai ingeniosi. Adica venisera si cu un furtun pe care il atasasera de
tasnitoare, el tinea furtunul si doamna, potrivea capatul celalalt in bidoane.
De asta am zis adineauri ca poate fusesera ingineri la viata lor, ca se cam
pricepeau. Deja era prea mult.O singura data in viata mea vazusem asa ceva, dar
atunci era vorba de o tiganca si de la asta n-aveai de la ce sa te astepti. Iar
acum, in 5 minute doua cazuri, iar astia din urma, cu furtunul, pareau chiar
oameni seriosi, el domn cu palarie, ea cu poseta... Din nou ma gandesc „ba, cum
pizda ma-sii?!”, si merg mai departe.
Ajung acasa, imi scot tricoul care intre timp devenise si el
fleasca, dau drumul la apa in cada, si o las doua minute sa se mai incalzeasca.
Cand m-am intors in baie, primul gand a fost ca cineva s-a cacat in cada in
lipsa mea. Totusi, eram singur acasa iar eu nu fac d-astea, asa ca apa
maro-caramizie din cada trebuia sa aiba alta explicatie. Si avea. Explicatia
era simpla: asa venea de pe teava, maro de ziceai umblase unu' si inversase teava de apa calda cu
conducta aia groasa care pleaca din spatele veceului. Zic, „o fi umblat vreunu
la vreo teava, i-a dat doua ciocane si s-a scuturat un pic de rugina. Las' ca trece repede”.
A
trecut pe pizda ma-sii, ca nci acum, cand imi vars frustrarile aici, nu s-a
limpezit bine. In schimb mi s-a limpezit mie mintea: deci de aia venisera aia,
saracii, sa ciordeasca apa din Crang, ca se uscau de sete si n-aveau apa nici
macar sa puna in paharul in care-si lasa protezele peste noapte...
Pe urma am continuat cu rationamentul „daca aia au ajuns sa
isi faca plinul de la tasnitoare, inseamna ca jegul curge de cel putin juma de
ora”.
Asa ca pune-te si stai in cur pe marginea cazii, si
asteapta, poate, cine stie...
Ba, futu-i in barba, am stat pana s-a cristalizat
transpiratia pe mine si s-a transformat in sare, de ziceai ca-s aluna. Sau pufulete, sau statuia lu' Tepes sapata in
sare la Slanic Prahova. ...Sau unde dracu e ocna aia in care se coboara cu
liftu si se umbla prin camere de sare!!
Pentru ca eram prea demn sa iau si eu 5 bidoane si-un furtun
si sa plec dupa apa in parc, am stat asa mai bine de jumate de ora, pana cand
am zis ca a venit momentul sa ma umilesc putin, ca nu mai suportam. Asa ca am pandit
un moment cand apa era ceva mai bej, m-am aruncat in cada si mi-am facut dus cu
jegul ala, gandindu-ma tot timpul la aia care sunt scafandri la salubritate si
la aia din India care se scalda in Gange printre hoiturile care vin din amonte.
Doar asa am avut si eu senzatia de „mai curat”.
 |
| Ce-as fi vrut eu.... |
Iar acum revin de unde am plecat, ca spuneam ca eu nu injur
de obicei, dar azi e o zi mai speciala, asa ca o sa-mi permit. Asadar, futu-va-n
gura pe toti, incepand de la primul gospodar al orasului pana la ultimul cacanar care invarte de
robinete la Compania de Apa sau cum pizda mamii voastre se mai cheama cacatul
ala de companie care trebuie sa aiba grija ca atunci cind te speli, sa iti dai
jegul jos de pe tine, nu sa il schimbi cu altul. Si, pentru ca aia care
culegeau apa din parc nu sunt pe receptie, o sa va fut in gura si din partea
lor, iar daca mai voteaza aceiasi labari pe care i-au votat pana acum sa se
ocupe de orasul asta de cacat, si nu s-au saturat cata muie si-au luat prin
toate orificiile anatomice posibile, ii fut si pe ei in gura, cu tot respectul
cuvenit, ca-s oameni batrani!!!
Gata, acum ma duc sa ma dau cu smirghel, sa curat stratul de jeg de
pe mine, ca apa tot nu s-a albit. Cristosii si dumnezeii mortilor mamelor
voastre!!
Daca, din intamplare, ati ajuns sa cititi asta si ati fost si voi intr-o situatie similara, puteti s-o depanati aici si eventual, dupa aia sa facem un cor de injuratori !!
