Ce cautam eu in balcon la Ceausescu ???

În dimineața asta am avut si eu vreo doua minute momentul meu de glorie și m-am simtit cam ca Ceaușescu in vremurile lui bune sau cel putin ca-n bancul ala cu „buna dimineata, Soare!”(pentru cine nu-l știe, il spun la final, că acum sunt prea concentrat pe ce am de zis). Prim urmare ma trezesc pe la zece, vad scarba asta de vreme pe geam, injur niste dumnezei care se ocupa cu asta si ma dau jos din pat, inca buhait de somn.

         Ma duc dupa aia spre geam cu intentia sa-l deschid, fut in deget mic de la piciorul stang in coltul de la birou, ma iau din nou de dumnezei, ca ma auzisera cand ii injurasem mai devreme si acum faceau misto de mine, ii urez lui cristos sa-i rugineasca piroanele in palma si sa faca tetanos, dupa care ajung la geam si il deschid, sa intre primavara si sa iasa mirosul de jigodie.

         Nu pot sa va exprim in cuvinte ce am simtit in momentul in care, imediat ce am tras prima portie de aer in piept, a inceput sa cante imnul. Bă, deci cum am deschis geamul si am aparut in fereastra ca mușcata a inceput sa cante fanfara Deșteapta-te, romane! Norocul lor ca eu ma desteptasem deja si nu ma desteptasera ei (vorbind de trezitul din somn , nu despre desteptat la minte), asa ca n-a fost nevoie sa ma iau iar de dumnezei.

         Asadar, eram in pijamale la geam, fanfara canta imnul (live, nu ca ar fi ascultat vreun cretin pe telefon sau la radio) si ma simteam in centrul atentiei, asa ca am salutat publicul, constituit dintr-un caine care se pisa pe o roata de masina si vreo trei pensionari iesiti sa faca aerosoli si chiar cred ca am salutat cu dreapta la tampla si am ramas drepti vreo doua minute.

       

Urmand indemnul mobilizator din titlul si versurile imnului, pe care incercam sa le intonez pe pervaz, m-am trezit de tot din somn si am inceput sa-mi pun intrebari de genul „de ce pizda ma-sii sa-mi cante mie imnul cand deschid geamul?”. Plus de asta, daca era pentru mine, fanfara trebuie sa fie sub fereastra si nu la dracu, dupa bloc, sa nu pot s-o vad. Atunci s-a dus dracu tot momentul de glorie si m-am trezit de tot, asa ca m-am carat de la geam si m-am dus la baie sa ma alea, lasand totusi usa deschisa ca sa aud imnul in timp ce mă... E un sentiment unic, sa stiti...

         Camd m-am intors de la baie se canta dej marsul ala de intampinat presedintii, asa ca iar m-am simtit ca ceausescu cand se dadea jos din avion si chiar am batut vreo doi pasi de defilare in labele goale, gata-gata sa mai fut un deget mic in mobila.

         In final, m-am lamurit ce era cu tot scandalul, afland ca in centru era nu stiu ce manifestare solemna iar aia nu se putea fara fanfara si fara imn. Deci, ca de obicei, pe intreaga suflare a orasului o durea in cur ca m-am trezit eu si ca mi-am deschis geamul, aceleasi simtaminte nutrindu-le si eu pentru ea. Pentru suflare, adica...

Si acum bancul cu „buna dimineata, Soare!” pentru cine nu-l stie, ca sa inteleaga mai bine ce am vrut sa zic:

Intr-o dimineata, se trezeste Ceasusescu, se duce la geam in camasa de naopte, deschide fereastra (la fel ce mine) si cand ii bate soarele in ochi, se intinde si urla :

-Buna dimineata, Soare!!!!

-Sa traiti tovarasu comandnt, i se raspunde imediat.

Ăsta se pisa pe el de bucurie, o cheama si pe nevasta-sa mai urla o data, acelasi raspuns, asta si ea uda toata, ca ce mare scula a ajuns ceasusescu de îi raspunde si soarele, bucurie mare.

Dupa aia , in fiecare zi, ceausescu dadea buna ziua la soare si ăsta ii raspundea, pana intr-o zi.

Ca de obicei, iese mosu la geam, trage o basina, se scarpina la ceafa si urla:

-Buna dimineata, Soare!!

Atunci apare sub geam soldatul din ghereta, ii da onorul si ii spune:

-Permiteti sa raportez, sunt sergentul Gigi si il inlocuiesc pe sergentul Soare care va pazea, ca a plecat doua saptamani in concediu!