Țeapa vieții lui nea Ilie

         Pe nea Ilie îl durea burta. Da' nu așa, ca după prune cu bere sau după pepene cu iaurt, îl durea de se zvârcolea în pat ca șarpele pe plită. A stat așa o saptamână și ceva, și-a făcut frecție cu țuică și pe dinafară, dar mai mult pe dinauntru, parcă îl mai lăsa, dar îl apuca din nou brusc și iar începea să se tavălească pe jos mai ceva ca nepo-su' care făcea breack-dance la căminul cultural. Sătulă să se tot împiedice de el prin curte și să se trezească noaptea când nea Ilie începea să urle de durere ca lupul, acompaniat după aia de toți câinii din vecini, nevasta-sa s-a pus competent cu gura pe el și a reușit să-l convingă să se ducă la doctor să se caute. Era și cazul, pentru că slăbise până își terminase gaurile la curea și fusese nevoit să apeleze și la bretele, dar nici așa nu mai avea stabilitate la pantaloni, care săltau pe curul lui în sus și în jos când mergea pe stradă de ziceai ca-s yo-yo.

        

Așadar, și-a luat inima în dinți, și-a făcut o baie generală la lighean, și-a luat pe el chiloți noi  și maieu chinezesc de un alb impecabil și într-o zi a luat-o spre dispensar, cocoșat de durere și cu pantalonii bălăngănindu-i-se pe talie. Ajuns aici și-a așteptat rândul și a intrat în cabinet cu o față spașită, de parcă făcuse ceva rău și aștepta să îl ia ăla la bătaie.

-Ia zi bre, ce-i cu matale? Stai jos aci și zi-mi ce te supără, îl întâmpina jovial doctorul cu halat de un alb murdar, la fel ca perdelele de la cârcima de peste drum.

-Pi ce să fie, dom' doctor, mă doare burta de nu mai pot. Am încercat eu cu leacuri  de-ale mele, m-a mai lăsat dar pă urmă m-a luat și mai tare. Îmi mai trecea cu țuică, da nici cu aia nu mai merge.

-Așaaaa, futu-i mama mă-sii!!! Băgați în voi toate căcaturile iar la mine veniți numai când crapă ficatu-n voi sau vă scuipați plămânii, și pe urmă să îmi urle pe prag nevestele voastre când vă ia dracu, că n-am fost în stare să vă fac bine.

-Eeee, nici chiar așa, încearcă nea Ilie să mai dreagă busuiocul, știind că dom' doctor era iute la mânie și unii plecaseră de la el din dispensar cu șuturi în cur.

-Ba chiar așa e. Scoate-ți cămașa și întinde-te pe patul ăla să vad ce dracu ai, replică doctorul fără chef.

         După aia l-a luat pe nea Ilie la verificat, l-a întors pe toate părțile, l-a pus să tușească, sa zica 33, l-a pipăit pe toate organele interne, iar în final i-a scris o rețetă și l-a trimis la farmacie.

-Îi zici să îti dea ce ți-am scris eu aici, și vezi că aici ți-am scris cum să le iei.

-Am înțeles, dar care-i problema? Ați găsit ceva?, întrebă nea Ilie, sfios și temător totodată, de verdictul ce ar fi urmat să-l audă.

-Ai gastrită, cine știe ce dracu ai mâncat sau ce porcării ai băut pe stomacul gol. De-asta vă zic, bă, mai lăsați dracului băutura aia, sau dacă beți, beti ceva ca lumea, nu mai luați toate otravurile de la nenoriciții aștia, spuse medicul arătând cu mâna spre fereastra prin care se zarea cârciuma La Titi, unde se bea vodcă cu „un leu suta”.

-Păi, eu nu...

-Hai du-te dracului, că numai eu știu de câte ori te-am văzut că te țineai de garduri. Vezi că până termini medicamentele n-ai voie să mai bei.

        

Pentru că tocmai terminase cu îmbrăcatul, nea Ilie mulțumi și își văzu de drum, rezistând cu greu tentației de a nu intra puțin pe La Titi, măcar să dea bună ziua.

         Deși se ținea cu sfințenie de tratament, tot mai avea reprize când simțea că o să-i iasă un extraterestru prin burtă, ca-n filmul ăla de-l văzuse el prima dată după ce își luaseră televizor color. La vreo câteva săptămâni, iar și-a luat țoalele alea bune și a dat o tură pe la dispensar să se plângă că tot avea crize. De data asta medicul l-a luat la puricat mai cu simț de răspundere, chiar se uita prin niște cărți de-ale lui în timp ce îi frământa stomacul , ficatul și tot ce mai avea nea Ilie prin carcasă, iar pe măsură ce se uita se schimba la față și părea tot mai îngrijorat.

         După ce l-a consultat, l-a lăsat să se îmbrace și l-a poftit să stea jos că are să-i spună ceva important.

-Bre nea Ilie, n-am vești bune pentru matale. Am observat ceva de la început dar am zis că poate nu e ce credeam eu, da' acum, după ce n-a răspuns la tratament e sigur, își începu medicul discursul grav, frâmântându-și mustățile stufoase ca de husar.

-Păi ce am, că doar n-o fi dracu așa de negru?

- Cancer, bre! De pancreas, și asta e nenorocit tare. Partea bună e că n-o să te chinui mult, că deja e în faza avansată. N-ai ce dracu sa-i mai faci. Eu zic să te duci acasă, să vorbești cu nevasta, cu copiii și să te pregătești, că nu cred că mai apuci să vezi artificiile de revelion.

         Nea Ilie se simțea de parcă tocmai îl pocnise Nicu fieraru' cu barosul între felinare, nu mai putea să proceseze nimic, s-a ridicat de pe scaun și a pornit către ieșire mergând ca Robocop. A luat-o pe drum la întâmplare și parcă îl auzea pe popa Trandafir cum îi cântă Stîlpii la căpâtâi, în timp ce el stă întins, echipat cu costumul nou și pardesiul de scânduri croit special pe masura lui. Pancreas... Habar n-avea că are inclus așa ceva în pachetul de bază... „Ce dracu o fi făcând pancreasu ăsta că n-am mai auzit pe nimeni să se plângă de el. Si tocmai de la el să mi se tragă blelaua. Futu-i cristoșii mamii ei de viață, cum să mă duc eu așa tânăr? Crucea, candela și închinarea...” gândea nea Ilie în timp ce mergea pe drum dar își puse repede frână la gânduri pentru că își dăduse seama că e cazul să o lase mai moale cu înjuraturile eclesiastice fiindcă urma să plece dincolo și n-ar fi vrut să-i bată Sfântu Petru obrazul când s-o trezi cu el la poarta raiului.

        

         Acasă, vestea a picat ca un trăznet pe toți ai lui, dar și-au revenit repede iar chiar de a doua zi au început preparativele pentru călătoria spre stele în care avea să pornească nea Ilie. Fi-su s-a dus cu o damigeană de două deca de țuică și trei curcani la popa Trandafir și s-a țigănit cu el cam o oră până l-a convins să îi dea un loc de groapă pentru ta-su mai pe lângă biserică și nu în bălării lângă gard, să i se pișe câinii pe cruce, noră-sa a făcut comandă pe net la o firmă specializata și a găsit la preț avantajos un pachet atractiv cu trei parastase platite și 30 de batisate din partea casei, iar nevastă-sa a mers să-i comande coșciug.

         Cât despre nea Ilie, s-a consolat cu ideea că va ajunge marfă rece, așa că s-a pus competent pe băut, să-i fie așteptarea mai ușoară. Tot auzindu-l pe popa Trandafir cum se interesa aproape zilnic de sănătatea lui, simțindu-l pe Gicu tâmplarul cum il măsura profesional cu privirea când se întâlneau pe stradă, futut la cap de fi-su să-i lase lui tarlaua aia din capul satului și nu lui nevastă-sa care o să își găsească altul după ce l-o îngropa pe el, și tot turnând în el hectolitri be băutură, nea Ilie s-a simțti într-o bună zi ca un intrus în propria casă, convins fiind că toți așteptau să îl ia dracu mai repede ca să poată să își împartă ce mai rămâne de pe urma lui și să își vadă în continuare de viața lor.

         Chinuit de furie amestecată cu frustrare și neputință s-a hotărât într-o zi să își facă singur felul, să termine dracului odată cu viața asta nenorocită. A doua zi s-a trezit de dimineață, s-a îmbrăcat ca de duminică și a plecat prin sat. S-a oprit pe la Mitică frizerul și l-a pus pe asta să-l bărbierească, să-l tundă și să îi taie părul din nas și din urechi, a dat apoi pe la cârciumă unde a făcut cinste la toată lumea, iar în drum spre casă a trecut pe la magazin și a cumpărat un ghem de sfoară din aia mai groasă.

        

         Seara, l-au găsit în grădină legănându-se agățat în nuc, cu limba scoasă și umflată și pantalonii pișați. Deja era țeapăn ca o statuie, așa că n-au mai avut ce face decât să-l anunțe pe seful de post, care, la aflarea veștii a exclamat „baga-mi-aș pula!!! altă zi nu găsea și asta să se spânzure? lăsați-l acolo, să nu-l dați jos până vin eu”. Așa că nea Ilie s-a mai legănat vreo 45 de minute în bătaia vântului ca o pastramă pusă la uscat sub streașină, în timp ce în jurul lui se făcea cerc, pentru că se dusese vestea prin sat și toată suflarea venise să-l vadă cum îi stă cu cravata de funie.

         L-au pozat din toate părțile, iar când i-au tăiat funia a căzut din nuc ca un sac, după aia l-au pus într-o pătură și l-au urcat în „papucul” lui Stelu, care a fost de acord să-l ducă până la morgă,  cu condiția să i se deconteze benzina și să i dea dea două kile din țuica pregătită pentru pomană, că lui i-e frică de morți și trebuie să bea ca să prindă curaj.

        

        

După o noapte petrecută în frigider la morgă, lui nea Ilie i-a venit rândul la autopsie, așa că l-au dezbracat la pielea goală și l-au întins pe masa de ciment.

-Ce avem? întrebă legistul plictisit, în timp privind spre nea Ilie și trăgând adânc din țigară.

-Unu spânzurat. Era mâncat de cancer, nu mai avea multe zile și a zis să termine când o vrea el.

-Bine, dă-i drumu și deschide-l să vedem ce dracu are-n el.

         În scurt timp, nea Ilie semăna cu desenele din cărțile alea pe care le răsfoia medicul când îl consulta, spintecat pe burtă ca un pește curățat de mațe, cu conținutul carcasei împrăștiat pe lângă el.

-Ce cancer avea, mă, ăsta?, întrebă legistul cu o umbră de nedumerire, în timp ce scormonea prim măruntaiele lui nea Ilie.

-La pancreas, așa zice în fișă.

-Avea pe dracu! exclamă îndrăcit legistul, smulgându-i pancreasul din balamale lui nea Ilie. Ia uite aici!! Pula cancer!!! Nici o urmă.

Îl luara apoi la scotocit mai pe îndelete pe răposatul, i-au deschis chiar și țeasta cu flexul și i-au făcut creierul felii, dar tot n-au găsit nimic.

-Bă, ăsta era mai bine ca noi toți; bea, fuma, da uite, ficatul arată bine, plămânii le fel... Cine dracu i-a zis de cancer???

În cele din urmă, i-au găsit o gaură microscopică în stomac, care era de fapt sursa chinurilor lui nea Ilie.

-Început de ulcer. Asta e. Nenorocitul s-o fi dus la doctor și idiotul ăla l-a diagnosticat gresit. Asta se rezolva ușor, nici nu cred că avea nevoie de operație. S-a spânzurat ca bou', degeaba! Așa pățești când te încrezi în toți proștii. Ghiță, închide-l, spală-l, aranjează-l și bagă-l la cutie că după masă o să vină după el.

         Și așa și-a luat săracul nea Ilie țeapa vieții lui. Cel mai supărat a fost popa Trandafir, că Ilie se cheamă că se omorâse el cu mâna lui, iar în cazul ăsta nu a mai avut voie să-i facă slujbă ca la alți morți și așa și-a mai piedut din comision, dar a recuperat la pomană când a băgat în el până i-a crăpat sutana și s-a îmbătat ca un porc de a fost nevoie să-l cheme iar pe Stelu să-l ducă cu papucul acasă, cu o pătură în cap, să nu se facă de căcat în tot satul.

Din ciclul „Amice, ești idiot!”

Discuție avuta acum 5 minute, în ușă (tocmai mă așezazem la masă, luasem prima lingură de fasole fierbinte și mă opărisem pe omuleț).

Întâi sună soneria, pe urmă ciocanituri în ușă. Deschid, cu aburul ieșind încă din gură (de la fasolea fierbinte). În ușă, vecinul care se agită cel mai tare din bloc să se păstreze curațenia pe scară, să nu stea lumina aprinsă degeaba, să îl prindă pe ăla care scrie „FUT” în lift, să scrie la avizier de câte ori bețivul blocului se pișă la subsol și alte treburi gospodărești fără de care s-ar duce dracului toată armonia din bloc. În trening, cu papuci decupați la vârf, cu ochelarii pe vârful nasului, stă pe preșul de la ușă și mă privește grav. Îl salut scurt cu o înclinare imprevizibilă a capului pentru că vad că el nu are de gând să îmi spună ce caută. Și de aici începe dialogul care a sunat cam așa:

-Doamna (maică-mea, adică) este?

-Este, da doarme...

-A, poate am trezit-o când am sunat.

-Nu cred, că ar fi deschis usa.

-A murit domnu Pulescu de la 3. (Nu-l chema chiar Pulescu, dar n-are rost să intimăm memoria omului. Și murise dimineață, iar acum era aproape 5 după-masa).

-Da. (Îmi cobor puțin colțurile gurii, în semn de doliu).

-Și voiam să vorbesc cu dânsa de coroană. ...Că trebuie. Da revin mai târziu. Nu pleacă la servici, nu?

-Ba da. De aia doarme.

-Atunci să ma caute dânsa neapărat înainte să plece. Nu uiți să-i spui?

-Nu, îi spun.

-Eu o să fiu prin bloc, că trebuie să mai vorbim cu toată asociația. Mă găsește dânsa.

-Da. (Mă gândesc că fasolea s-a mai răcit, mi-e foame și am impresia ca ăsta are de gând să mă țină de vorbă până se trezește maică-mea).

-Că așa-i frumos. Așa se face, stii, când moare cineva trebuie să te duci cu o coroană. A fost vecinul nostru.

(Îmi aduc aminte de coroana de la înmormântarea Marioarei Murărescu cu „Odihnească-se în pace și pe o parte și pe alta” și mi se întinde un rânjet involuntar pe toată față).

-Știi cum e, trebuie coroană. Poate le întâlnesc pe țigăncile alea de pe Bâsca să le dau comandă, mai scutim un drum.

-Păi da... (Da, pleacă în pizda mă-tii odata!!!!!)

-Păi atunci să-i spui tu lu doamna.

-Sigur.

Până să închid ușa, ăsta sunase deja la ușa de vis-a-vis și mai apuc să îl aud:

-Știți că a murit domnul Pulescu... e nevoie de coroană...

Din ciclul "Noi jelim, nu gândim"

Ok,vad că toată lumea a pişat ochii la "mesajul emoţionant postat de familia Anghel pe o reţea de socializare", dar n-am auzit pe nimeni sa se intrebe ce au vrut ăia sa spuna cu "Se pare că sacrificiul lui Ionuţ nu a fost în zadar" ...  Din cate stiu eu, sacrificiul presupune o acţiune benevola a sacrificatului, sau o acţiune intenţionata a altcuiva care il sacrifică pe ala pentru ceva. Deci poate mă lamureşte şi pe mine cineva daca ăla mic s-a aruncat de bună voie în haita de maidanezi, sacrificându-se, sau dacă mă-sa mare l-a lăsat singur intenţionat ca să-l sacrifice în scopul exterminării rasei maidaneze...
"De sus, din Împărăţia Cerurilor, ne-a luminat şi ne-a dat gândul cel bun, pentru ca alţi «Ionuţi» să nu mai păţească ce a păţit el" ;  într-adevar, e regretabil ce a păţit, cum la fel de regretabil cred că e să îşi vadă "din impărăţia cerurilor" familia vedetă la emisiuni de căcat şi să aibă şanse reale ca parastasul de 6 săptămâni să i se transmită în direct

Cum să manipulezi presa cu moşi cu dicţie şi copii împachetaţi în hârtie

Am tot auzit in ultima vreme că presa manipulează sau e manipulată, iar eu n-o sa fiu ipocrit să spun că nu-i aşa fiindcă pentru orice om cu un IQ de bun simţ e evident cum merg lucrurile în domeniul ăsta. Aşa-i, fiecare îşi prezintă ştirile într-un anume fel, omiţând sau scoţând în evidenţă anumite chestii pentru rating sau în funcţie de interesele fiecarui Pulică ajuns mogul după ce a auzit el că cine deţine informaţia are puterea. Eficienţa acestui gen de manipulare ţine totuşi de gradul de imbecilitate al publicului, pentru că un om inteligent îşi dă seama repede cum se manânca căcat la postul la care se uită sau în ziarul pe care îl citeşte, iar dacă nu îi place să fie aburit , schimbă canalul pe desene animate sau se sterge le cur cu ziarul respectiv. Cazurile de genul ăsta sunt mai rare, marea masă de telespectatori şi cititori înghiţind pe nemestecate ce li se toarnă pe gât şi de aia încă ţine treaba cu manipularea.

Am găsit ieri pe Facebook  pagina unui
grup de dog hateri care, am inteles ca vor s-o pună de un miting azi şi au postat convocarea de mai jos pe pagină:

"Acum trebuie sa ne mobilizam pentru Mitingul "FARA MAIDANEZI".
- Scopul nostru este sa ii determinam sa aplice legea AZI!
- Avem nevoie de:
1- Publicitate: dati sfoara in tara! anuntati pe toata lumea!
2- Printuri DC cu mult contrast, si fonturi mari, sa se vada bine scrisul in poze si la TV. Un contrast bun ajuta aparatele foto sa focalizeze bine si astfel pozele cu ele sunt mai bune si ajung in multe locuri!
3- STUDENTI, TATICI si BUNICI - VOCI!!
Ne trebuie voci care sa poata scanda puternic, pe silabe si care sa nu oboseasca.
4- COPIII
Luati copiii si puneti un print A4 - Nu vreau sa urmez eu! de tricou. (cu litere majuscule trebuie facut si cu un contrast negru rosu, ceva5- FOTOGRAFI
Ne trebuie macar doi oameni cu DSLR uri, ne trebuie poze de mare calitate sa putem sa trimitem si noi catre presa si mai ales si international."



ASA ARATA O MOBILIZARE LA MITING FACUTA DE NISTE GOSPODARI CU SIMT DE ORGANIZARE SI MAI PUTIN SIMT AL PENIBILULUI... 

După mine, şi asta e o încercare de manipulare a presei, gospodarii respectivi închipuindu-şi că dacă ştirile şi emisiunile sunt atît de idioate, la fel sunt şi aia care le fac şi poţi să îi păcălaşti cu nişte boşorogi urlatori şi nişte copii împachetaţi în hârtie, să îţi prezinte ţie adunătura ca  pe revoluţia din 89.

 Problema e ca azi se discută intens la TV despre filmările alea cu copiii şi despre mă-sa mare care cica ar fi băut bere în parc, aşa că s-ar putea să chinuiţi boşorogii şi copiii degeaba! :P

DECI DATI SI VOI SFOARA IN TARA ( 500 DE METRI DE FUNIE;  DE FAPT, FORMULAREA CORECTA ESTE SFARA IN TARA, NU SFOARA) SI CHEMATI BUNICI CARE SA POATA SCANDA PUTERNIC, FARA SA OBOSEASCA SI SA ISI DEA OCHII PESTE CAP. VEDETI CA SE SI FILMEAZA, DECI IMBRACATI-VA FRUMOS, IN AFISE SCRISE CLAR, CU LITERE MARI SI POZE CU JAVRE CU DINTII RANJITI SI SPUME LA BOT. AVETI GRIJA CUM SCRIETI PE AFISE, SA FIE CORECT GRAMATICAL SI FARA SA MANCATI LITERE, CA NE FACEM DE CACAT SI NE RADE EUROPA, CA TRIMITEM POZE SI INTERNATIONAL.
CARE AVETI COPII, IMPACHETATI-I IN COLI A4 CU MESAJE D-ALEA SA-TI RUPA INIMA. EVENTUAL MUSCATI-I DE OBRSAJI SAU DATI-LE UN PUMN IN MECLA SA PARA CA SUNT VICTIME SI CA ASA NU SE MAI POATE.

Hemoroizii face bine, dar să nu-i înghiţi

Acum o jumate de oră era să ma fac de căcat în farmacia inimii, după ce am asistat la o fază care mi-a stârnit râsul instant, reuşind în ultimul moment să salvez situaţia, prefăcându-mă că strănut (asta pentru că eram în farmacie, iar un om care strănută aici nu stârneşte suspiciuni; dacă eram la cârciumă, mă prefăceam că m-am înecat). După aia, întâmplarea m-a făcut să reflectez profund la cât de bine face hemoroizii, ajungând la concluzia că nu toată lumea se bucură de beneficiile lor şi să important nu e CE iei pentru o astfel de maladie ci PE UNDE iei. În cele ce urmează, o sa vă prezint faptele şi apoi aştept comentariile voastre pe marginea acestui subiect, să vedem dacă hemoroizii face intr-adevăr bine sau nu.
Prin urmare, acum mai puţin de o oră eram la farmacia inimii,ascultam melodia aia tâmpită din reclamă, care era pusă undeva pe repeat, şi aşteptam să-mi completeze alea o reţetă kilometrică ( nu era pentru mine, deci don't worry sau don't be happy, după caz). În timpul ăsta, la ghişeul de alături vine un moşuleţ încărcat de bagaje, scoate şi el o reţetă şi se pune pe aşteptat, ca şi mine. După ce îi aduc alea medicamentele necesare, moşul găseşte de cuviinţă să facă o întrebare. De aici a urmat conversaţia care era să mă facă să-mi sară mucii din nas, apoi m-a pus pe gânduri, conversaţie care a sunat cam aşa:

Moşul:  Aveţi cumva şi medicamentul ăla de la televizor, Hemoroiaşii sau Hemoroieşii, nu ştiu cum îi spune exact?

Farmacista:  A, de HemoroEasy (a se citi "hemoroizii" n.r) spuneţi. Da, avem. (Se întoarce spre raft, şi ia o cutie în care tineau hemoroizii). Ăsta, da?

Moşul ia cutia, o studiază cu atenţie şi apoi certifică faptul că asta căuta: Da, ăsta e ăla din reclama de la televizor.  Sunt tot supozitoare?

Farmacista: Nu sunt tablete.

Moşul: Aha... Deci se iau pe gură ?

Farmacista: Da, sunt cu administrare orală. Doriţi?

Moşul: Nu.

A fost momentul în care am început să "strănut" cu convulsii, în timp ce Stela Popescu şi Arşinel continuau să cânte " cântecul lor preferat, cîntecul lor neuitat, şi anii ce s-au scurs ieeeieeee" (Cargo-Povestiri din Gară, pentru cine nu ştie). Abia acum m-am potolit din râs, după ce am rânjit ca un cretin pe tot drumul spre casă şi încep să mă gândesc că hemoroizii ăia nu face bine la toată lumea. Omului ăsta, de exemplu, am avut impresia că i-a provocat repulsie. Cum să iei în gură aşa ceva, şi să mai şi înghiţi?Păi dacă ai o problemă în cur, tot acolo trebuie să îţi bagi si leacurile. Producătorul medicamentului respectiv ar trebui să ţină seama şi de acest segment de consumatori şi să scoată pe piaţă şi varianta pentru băgat în cur. Că doar HemoroEasy e pentru hemoroizi, nu pentru amigdale, ce dracu!!!
Parcă şi vad reclama la noul produs:
"-Hemoroizii se înghite?
 -Nu, hemoroizii se bagă în cur! Avem toate mărimile!
-Dati-mi de calibrul 20 de milimetri. Cu tot cu cutie, o bag şi p-aia că face bine!
HEMOROEASY, UN MEDICAMENT SĂ ŢI-L BAGI ÎN CUR

dacă apar reacţii adverse, adresaţi-vă medicului, să vi-l scoată cu forcepsul sau să vi-l tragă cu aspiratorul"

Bă, deci am dreptate sau am înebunit de-a binelea???!!