Interviu Cornel Constantinescu

Pentru ca ziarul in caare a aparut are un site de doi lei si nu pot sa ma bazez pe faprul ca o sa intre cineva acolo,pentru ca imi place cum a iesit si pentru ca ma gindesc ca s-ar putea sa fiti curiosi si sa aruncati un ochi, am zis ca ar fi bine sa postez si pe blog interviul pe care l-am facut zilele trecute ca sarcina de servici. Asa ca l-am postat. Na!!

Cornel Constantinescu, directorul care păstreaza viu spiritul anilor ’60 şi atmosfera concertelor de la “Căsău”

Puţini sunt buzoienii iubitori ai rock-ului, folk-ului, jazz-ului sau blues-ului care să nu fi auzit sau să nu fi stat măcar o dată de vorbă cu Cornel Constantinescu, directorul de la “Casău”, care, deşi se declară un adept consacrat al “vechiturilor”, şi-a păstrat spiritul tineresc şi rebel de pe vremea când se întâlnea cu prietenii pe terasa de la “Gârboveaţă” sau făcea nopţi albe împreună cu Florian Pittiş, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, cei de la Iris şi mulţi alţii, reuniţi în Clubul Z.
A fondat prima trupă de folk din Buzău şi a cântat cu alte câteva trupe de rock, dar consacrarea şi-a cunoscut-o ca organizator al Festivalului TOP T, pe care, împreună cu oamenii din echipa de organizatori, l-a făcut să devină cel mai vechi festival de acest gen din ţară.

Reporter(adica eu :P ): Printre admiratorii genului eşti cunoscut de majoritatea drept unul dintre veteranii rock-ului buzoian, unul care a făcut parte din primele găşti de rockeri din oraş şi din primele trupe buzoiene. Cum şi când ai prins “microbul”?
Cornel Constantinescu: In liceu, când eram la Eminescu, până în clasa a XI-a jucam fotbal la juniori, la fosta METALUL, iar un coleg de-al meu cânta în liceu cu încă patru (Dorin Costache îl cheamă, acum a plecat în Olanda) şi m-a auzit cântând odată, aşa că mi-a zis “hai mă, să cânţi cu noi”. Aşa m-am împrietenit cu ei, au dat un spectacol acolo în Eminescu şi, poate nu-ţi vine să crezi, era lume cum vezi la concertele alea mari de pe vremuri , cu Elvis, cu nu ştiu ce..., deci, se călcau în picioare, ţipau. Eh, aşa era atunci, în perioada aceea, prin anii ’69-’70. Am cântat cam un an şi jumătate în trupă, pe urmă, cam prin ’73, m-am apucat să cânt la chitară - am fost autodidact – şi am înfiinţat prima trupă de folk din Buzău, Civitas, împreună cu un flautist, Traian Muşat. Cântam la manifestări din astea literare, concerte înaintea unor trupe... Apoi, în perioada ’74-’76, cam aşa ceva, am fost într-un nucleu, să zic eu, “elevat” de muzicieni, am făcut parte din Clubul Z, care s-a numit mai târziu “Clubul de la ora 7” al lui Relu Gherghel. Acolo i-am cunoscut pe marii folk-işti şi am văzut chiar şi primele trupe; de exemplu, am văzut Iris-ul la primul concert în România, fără Minculescu, era cu Nuţu Olteanu, Emil Lechiţeanu şi cu “Pralea” Nelu Dumitrescu, la tobe. Nuţu a plecat pe urmă în Suedia, Emil a plecat în State... Deci, am văzut primele concerte ale trupelor mari care sunt acum la noi, am văzut ultimul concert a lui Phoenix înainte de a pleca din ţară; la două săptămâni după concert au fugit în Germania. Şi Harap Alb în prima formulă, cu Cristi Minculescu, ce să mai... a fost o perioadă mişto.
Rep.: Concertele astea bănuiesc că nu erau în Buzău.
C.C.: Nu, asta în Bucureşti, în fosta Casă de Cultură de pe strada Eminescu. Am fost la concerte şi ca organizator la Gala “Săptămâna”, şi aşa i-am cunoscut pe toţi. I-am cunoscut bine pe “Moţu” Pittiş, pe Nicu Covaci, pe Mircea Vintilă, Baniciu.
Venind în Buzău, am cântat prin mai multe trupe de rock, Manuscris, OK, Probă de microfon; chiar am luat premii la început la festivalul TOP T. La primele trei ediţii, am participat ca interpret. Cam asta ar fi... am cântat cam până în ’89, după care devenisem organizator la TOP T şi mă lăsasem de chitară.
Rep.: De ce? Nu voiai să intri în conflict de interese?
C.C.: Nu, nu era niciun conflict de interese, pentru că din ’86 eu n-am mai cântat pe scenă aici (Casa de Cultură a Tineretului – n.r.). Adică am cântat, dar în alte trupe, trupele Casei de Cultură a Tineretului. Ziceam că m-am lăsat de chitară dar mai pun mâna pe ea, aşa, din când în când.

Am făcut ce am vrut, NOI ne-am făcut viaţa frumoasă

Rep.: Ai trăit perioada anilor de glorie ai rock-ului şi erai şi la vârsta la care puteai trăi din plin acele vremuri. Care era atmosfera prin Buzău în perioada respectivă? La ce intensitate se trăiau acele vremuri?
C.C.: Da... în primul rând, aveam părul mai lung decit al tau, doi ani am stat netuns. Bineînţeles că am avut conflicte cu ăştia care erau activişti, comunişti, dar nu prea i-am băgat în seamă şi mi-am văzut de ale mele. Asta voiam să zic. NOI ne-am făcut viaţa frumoasă, chiar dacă nu aveai voie să cânţi aia, nu aveai voie să... nu ştiu ce. Am făcut ce am vrut noi şi atmosfera era frumoasă, pentru că eram un cerc restrâns de prieteni. Nu prea ne duceam noi prin cârciumi sau mai ştiu eu pe unde; erau locurile noastre – vestita Gârboveaţă, cofetăria – pe urmă în cercuri de prieteni, în cluburi literare. Cam ăsta era Buzăul, fiind oraş mic, cercul era foarte restrâns, în Bucureşti era cu totul altceva.
Rep.: Cu activiştii am înţeles că nu aveai cum să te împaci pe vremea aia, dar acasă, cu părinţii, ai avut aceleaşi discuţii?
C.C.: Nu, n-am avut probleme. Maică-mea chiar făcea o soluţie cu coji de nucă verzi şi-mi îngrijea părul ca să aibă un luciu deosebit. M-am tuns târziu, pe mine revoluţia – de fapt involuţia, că după 12 ianuarie a fost lovitură de stat – m-a prins cu părul lung. Aveam şi părul lung şi barbă. Am umblat cu părul strâns în coadă până prin ’94. Ştiu că în ’94, când am făcut TOP T-ul în Sala Sporturilor, aveam părul lung.
Rep.: Dacă tot am revenit la TOP T, ce te-a determinat să intri în rândul organizatorilor festivalului?
C.C.: Cum îţi spuneam mai devreme, la primele ediţii din ’83 până în ’86 am participat ca interpret, compozitor, vocalist chitarist, am luat şi premii cu Civitas la folk, cu Proba de Microfon şi Manuscris la rock. n ’86 am fost angajat aici, la Casa Tineretului, şi am participat ca organizator alături de o echipă foarte bună. Era Călin Gheţu director, eram eu adjunct – funcţia era alta, instructor principal mi se pare – Radu Gabriel, actorul, şi Nicuşor Tănase, care e profesor la Şcoala Normală. Eram o echipă bună şi cam toţi “eram cu rock-ul”, aşa că am făcut festivalul, cu toate problemele care erau atunci.
Rep.: De exemplu?
C.C.: Se cereau textele de la toate trupele, trebuia să le trimitem înainte, să le permită, să le dea aprobare de la Consiliul Judeţean... Dar semnam noi sau Gheţu punea ştampila, şi se cânta. Ştii ce cântau Timpuri Noi sau alte trupe atunci...

Cei care ascultă muzica asta nu sunt din ăia care nu-şi termină şcoala

Rep.: Vă gândeaţi că TOP T-ul o să ajungă cel mai bătrân festival de rock din ţară?
C.C.: Rock-ul este un mod de viaţă. Eu întotdeauna l-am considerat aşa, pentru că-ţi dă libertatea de a gândi şi de a gândi altfel. n general, cei care ascultă genul ăsta de muzică nu sunt din ăştia care nu termină şcoala, adică sunt în general băieţi deştepţi... copii deştepţi. Mă uit şi la generaţiile astea care vin; majoritatea rockerilor sunt de la Hasdeu, Eminescu, Liceul de Artă. n rest, se ascultă cu totul altceva, despre care nu vreau să pomenesc.
Revenind la TOP T, a fost greu la început. L-am făcut în ’91 şi apoi, un an, nu am mai putut să-l facem. Nu era Legea sponsorizării, era un vid, un gol. Abia în ’93 l-am făcut mai “moale” şi din ’94 a început să meargă şi a mers în continuu. O problemă a fost că pierdusem echipa aia – a plecat Radu Gabriel, a plecat Gheţu, a plecat Nicuşor Tănase. Dar au venit alţii, a venit Florin Artene, a venit Tolea Poştovei; nu i-am găsit eu, au venit ei alături de mine. Din ’94 am colaborat şi cu Florin, care era angajat aici, şi cu Tolea şi o perioadă cu Adi Vişteanu, care răspundea la DJTS de partea de tineret. Am mers înainte şi eu vreau să apuc ediţia 30. Şi aşa, acum tot greul îl duce Tolea, că el se ocupă aproape de tot, eu mai mult semnez. Am rămas, vorba lui “Moţu” Pittiş, cu vechiturile; aveam o emisiune cu Florin Artene la radio, îi zicea “Magazinul de Vechituri”, şi “Moţu” ne-a zis: “Voi, când v-aţi gândit la vechituri, v-aţi gândit la mine!.”
Rep.: Ştiu că şi el era o prezenţă obişnuită la Buzău şi la TOP T.
C.C.: A participat la câteva ediţii. Pe cel din ’94 l-a prezentat în întregime. Intr-un fel, ne-a şi impulsionat în perioada aia grea. Ca o chestie inedită, nostimă pentru alţii, dar pentru mine nu, în ’94, din cauza lipsei de bani – am plătit Holograful la vreo 10 ani după aia – am ajuns la spital. Am făcut criză de anxietate şi am ajuns la spital... Ce să-i faci, cere sacrificii şi rockul ăsta.
Rep.: Inevitabil, în toată perioada asta ai luat contact şi te-ai împrietenit cu o serie de personalităţi din mediul ăsta, nu neapărat artişti...
C.C.: Pentru mine, perioada prolifică a fost perioada de la Clubul Z, în Bucureşti, când i-am cunoscut pe majoritatea. De asta spun că pe urmă a fost uşor de făcut TOP T-ul, având relaţia deja creată cu ei. Mai ales cu Moţu, că m-ai întrebat mai devreme de el, care a avut în ’89 52 de şedinţe – aşa le zicea el – de Istoria muzicii rock. n anul ăla el a lipsit doar două săptămâni de la Buzău, în rest, în fiecare luni la ora 6.00 îl luam din gară, îl aduceam aici şi făcea două şedinţe cu sala arhiplină.
Relaţia era, m-am împrietenit cu mulţi... Cu cei de la Celelalte Cuvinte, cu cei de la Phoenix. Cu ei eram de mult în relaţii bune, din ’76, dinainte să plece. TOP T-ul s-a făcut foarte lejer, având relaţii bune cu ei... Plus că era foamea aia de cântat, erau trupe care nu aveau unde să cânte că nu erau atâtea cluburi câte sunt acum.

Holograful nu a plecat o săptămână din hotel, iar pe Călin Pop l-au urcat cu scaunul în autocar

Rep.: n atâţia ani, cu atâţia prieteni aţi avut în mod sigur şi nişte întâmplări de pomină. Poţi să ne împărtăşeşti câteva?
C.C.: Astea sunt multe; cei de la Holograf, de exemplu, nu au mai plecat o săptămână din hotel. Din varii situaţii, mă rog... De fapt nu toţi, Mugurel Vrabete şi Tino Furtună. Le plăceau fetele, au găsit ei ceva şi au rămas cam mult aici. Sau cu Călin Pop, de la Celelalte Cuvinte... Când au avut concert aici, afară, ei au cântat spre dimineaţă. Am stat cu ei la interviuri după concert până la 6.00 dimineaţa, pe urmă am rămas cu Călin Pop la o bere lungă şi, când colegii lui au vrut să plece, că aveau mult de mers până la Oradea, nu au mai putut să-l ridice de pe scaun, aşa că l-au luat cu tot cu scaun şi l-au urcat în autocar.
Rep.: La un moment dat, ţin minte că îţi lansaseşi şi un volum de versuri... De atunci ai mai scris ceva? Mai ai vreo lansare în proiect?
C.C.: Da, acum cinci ani, în 2006. Eu nu m-am considerat niciodată poet; volumul ăsta l-am scos la insistenţa fetei mele, care era atunci studentă la Universitatea de Artă din Bucureşti, şi tot ea a realizat grafica. Poeziile sunt scrise în perioada ’72-’77, multe dintre ele texte ale unor piese pe care le cântam atunci. Cum am spus, nu mă consider poet, cartea este fără preţ, este o carte pentru prieteni, doar am dăruit-o.
Rep.: mi aduc aminte că a avut parte de o lansare originală.
C.C.: n perioada aia era şi Hronicul Buzoian, era Călin Gheţu director la Cultură şi m-au chemat la teatru, unde se făceau lansări de carte. Avem cărţile aici la birou, dar m-am dus fără carte. Au zis unii “păi, cum dom’le, vii fără carte?”, dar eu îl luasem cu mine pe Florin Silviu Ursulescu, aşa că le-am spus “dom’le, eu l-am adus pe Florin Silviu Ursulescu, care o să-mi prezinte cartea deseară la TOP T” – chiar în ziua aia era şi TOP T-ul. Am lansat cartea de pe scenă, seara, zicând “uite aşa se lansează o carte”, iar Tolea a aruncat cărţile în public. Adică le-a lansat.
Rep.: Când nu eşti la birou şi nu eşti ocupat cu organizarea vreunui eveniment sau altceva legat de serviciu, cum îţi petreci timpul liber?
C.C.: De câţiva ani am avut două proiecte PHARE pe resurse umane, iar începând de anul ăsta avem un alt proiect pe doi ani de zile pe o sumă impresionantă pentru noi – 250.000 de euro – tot pe resurse umane. Prin urmare, acum e cam mult de muncă dar când vreau să mă liniştesc – eu de trei ani stau la Nenciuleşti; n-am casa terminată că muncesc la ea de opt ani de zile, dar am o căbănuţă în care stau – deci, când vreau să mă liniştesc, mă duc acolo, că e foarte bine. Mi-am aranjat curtea cum am vrut eu, pentru că acolo e multă piatră, iar acum am început să cresc găini... Din astea mai de rasă; pintenate, moţate.
Rep.: Pui la cale vreo fermă sau vreo afacere?
C.C.: Nu, eu ies mai mult în pierdere. Doar că e altceva când mănânci o ciorbă de cocoş, din ăsta, şi în plus îţi ocupi timpul. Am pus aproape 80 de pomi altoiţi, chiar şi smochini, o mică grădină... Mai am acolo şi doi câini, un ciobănesc bucovinean şi un ciobănesc carpatin. Carpatinul e căţea, o nebună, are şase luni şi aproape 40 de kilograme şi roade tot pe acolo. Acum o dresez. Mai am un cocker, vestitul Ness, pe care îl ştie toată lumea. Pe ăsta îl ţin la Buzău. n oraş stă şi fiica mea, stă şi nevastă-mea şi, normal, eu vin în fiecare zi acasă, dar seara dorm acolo, la ţară. E altceva, e o plăcere, mai ales vara, să dormi în aer curat.

Cătălin Tz

Mos Craciun si prietenii sai (continuare)

Mda... s-a facut o luna si ceva de cind n-am mai scris nimic p-aici pentru ca , trebuie sa recunosc, mi-a cam fost lene si plus de asta am mai incercat si niste jocuri noi pe PC , asa ca nici nu aveam cum sa imi fac timp. Acum, daca tot se sta acasa zilele astea, m-a pocnit brusc inspiratia si cheful si am zis sa mai bag ceva.
Faza asta din clip cu mosu ala surd e veche si sigur ati vazut-o , numai ca eu am aprofundat-o mai bine zilele trecute am ris singur toata saptamina si am zis sa dau eu o continuare la poveste ca sa-l mai scot pe om din kkt. Plus ca subiectul se asorteaza cu perioada asta...

I-auziti aici:

Mos Craciun si prietenii sai

Intr-o zona muntoasa, impodobita cu paduri de braji (acum urmeaza continuarea) se afla un mic sat de cimpie populat de oameni harnici care trudeau toata ziua la butoiul cu tuica ,iesind doar uneori din beci ca sa-si bata nevestele sau sa-si violeze vecinele pe care le confundau cu mamele lor. Ar fi trait asa, in pace si liniste, fara sa-i deranjeze nimeni, daca intr-o buna zi dumnezeu n-ar fi aflat despre dezmatul din satul lor si dracu stie de ce s-a suparat asa tare pe ei. S-a intimplat pur si simplu intimplator, cind dumnezeu se relexa in jacuzzi cu lapte si miere si se bucura de masajul pe care i-l faceau 3 ingeroaice abia intoarse de la facultate din Thailanda, zarind la un moment dat pe monitorul din baie niste imagini care l-au umplut de draci si i-au stricat dupa-amiaza. Camerele de supraveghere cu care scana Pamintul razbisera prin padurea de braji si surprinsesera imaginile dezmatului de care dumnezeu habar n-avea si care l-au enervat atit de tare incit chiar le-a injurat de mama pe ingeroaicele care il masau cu icre de sturion albastru. Imediat a vrut sa-i pedepseasca la fel ca pe aia din Sodoma si Gomora dar intre timp mai imbatrinise si nu il mai ajutau puterile. A incercat 3 zile si trei nopti sa-i stirpeasca, dar aia o tineau lant cu betiile si orgiile, asa ca s-a lasat pagubas. Isi aminti atunci ca avea un prieten pe la Polul Nord care parca tinea o crescatorie de reni si era cam pedofil asa ca se uita in agenda si gasi numarul lui Mos Craciun, singurul care putea sa-l ajute.

Cind i-a sunat telefonul, mosul tocmai se certa cu spiridusii care nu mai voiau sa lucreze cu el daca nu le da si bonuri de masa si tocmai intrasera in greva, refuzind sa mai curete de balega grajdurile renilor si sa impacheteze vibratoare pentru clientii VIP. Dumnezeu i-a povestit despre dezmatul din padurea de braji si i-a cerut sfatul, mosul cerindu-i doua secunde , ragaz de gindire. Pina la urma a avut nevoie de 5 secunde pentru ca ii mergea si lui mintea mai greu din cauza virstei insa in final a venit cu o solutie. I-a zis lui dumnezeu ca tocmai avea nevoie de o echipa noua de spiridusi ,ca aia vechi se smecherisera, si i-a cerut permisiuneasa-l lase sa-i transforme pe aia in spiridusi, drept pedeapsa . Dumnezeu a fost imediat de acord, au batut palma prin telefon si i-a promis ca ii da o bere (fara alcool) cu prima ocazie cinde se intilnesc, asa ca Mos Craciun s-a pus imediat pe treaba si a tulit-o in padurea de braji sa-si faca rost de spiridusi.
A ajuns greu in satul de cimpie pentru ca a trebuit sa urce pe jos pina in virful muntelui ,dar a profitat de ocazie si a taiat si vreo 10 metri cubi de braji ca sa aiba ce imparti cind o fi momentul.
Ajuns in sat nici nu a mai apucat sa se deghizeze intr-in calator ostenit, asa cum avea de gind, ca s-a intilnit cu o ceata de sateni beti care l-au recunoscut si au sarit sa-l ia la bataie crezind ca e un impostor care s-a deghizat in mos craciun doar ca sa-si bata joc de ei si sa-i puna sa recite poezii timpite. Mos Craciun a luat-o pe coaja rau de tot, betivii i-au jumulit barba si pletele dalbe pe care au incercat sa i le smulga crezind ca sint false dar pina la urma s-a impacat cu betivii dovedind cu buletinul ca el chiar era Mos Craciun. Chiar s-a imprietenit cu ei, au mai venit si alti betivi din sat , in frunte cu primarul care avea si un bordel la Caminul Cultural, iar mosului a inceput sa-i placa dezmatul din sat, mai ales ca primarul i-a facut cinste si cu 3 curve de 5 stele, sa le faca ce-o vrea el. I-au dat si ceva de baut iar mosul s-a facut repede la mustati pentru ca pina atunci nu mai pusese botu pe alcool , asa ca s-a hotarit sa ramina acolo, in padurea de braji, cu noii sai prieteni.
Chiar si acum cind oamenii isi atirna ca idiotii ciorapii la semineu , copiii repeta obsesiv poezii cretine iar tiganii te fac la buzunare pe strada imbracati in ursi si capre, Mos Craciun si prietenii sai beau de le sar capacele impreuna cu spiridusii care intre timp li s-au alaturat si ei, si pe toti ii doare in cur de cadourile tale. Dumnezeu, normal ca turbeaza de draci susu in Ceruri , a luat-o un pic razna si cu mintea si de aia a uitat sa inchida robinetul su soare si sa dea drumul la ala cu zapada, asa cun facea in perioada asta.
Asa ca miine dimineata nu va asteptati sa gasiti nimic sub brad sau in ciorapii imputiti atirnati la semineu; iar daca tu, copile, totusi vei gasi ceva, sa stii ca a avut grija ma-ta sau tac-tu sa-ti cumpere ceva si sa te pacaleasca si anu asta, doar ca sa nu aflii ca Mos Craciun e un bosorog alcoolic care sta tot timpul anului calare pe butoi si i se rupe in paispe daca tu ai fost sau nu cuminte si daca iti doresti masinute, trenulete, femei gonflabile sau ce draq iti mai bubuie tie mintea.

Si-am incalecat pe-o sa...

Cam asta cred eu ca scria in cartea pe care voia sa o citeasca surdul ala. Si mai cred ca mosu ala era un spiridus sau un betiv de acolo din sat, trimis de Mos Craciun sa ne spuna cum sta treaba cu el si sa ne sugereze sa-l lasam draq in pace...
Anyway CRACIT FERICIUN la toata lumea!!!!!

Hai sa vorbim despre morti la Ora Vesela...

Zilele astea, cioclii de televiziune si corespondentii speciali de inmormintare au din nou de lucru dupa ce abia au terminat de inumarat boabele de griu din coliva lui Paunescu. S-a mai intimplat o nenorocire zilele trecute cind nu stiu ce cintareata de opera a sucombat din proprie initiativa si bineinteles ca imediat astia de la tv si-au tras mutrele alea sobre si au inceput sa disece evenimentul. Asta e, moartea se vinde bine asa ca pina la inmormintare n-ai ce face si trebuie sa lingi lamiie daca tii neaparat sa te uiti la tv si sa asculti ce debiteaza toti ipocritii. Pina la un punct, hai sa zicem ca inteleg dar totusi nu pot sa-mi dau seama cum e posibil da discuti despre asa ceva la o emisiune care se cheama Happy Hour. Acum 10 minute am nimerit acolo din greseala si subiectul principal era soprana care si-a taiat venele in timp ce se asfixia cu punga. Bun,s-a intimplat nenorocirea iar instinctul tau de cioclu iti spune ca nu ai voie sa ratezi subiectul, trimiti echipe la morga, la cimitir , la biserica ,te gindesti toata ziua la cum te viola frac-tu cind erai mic, sa-ti faci fatza trista pentru emisiune, dar cum dracu poti sa vorbesti de morti cind tu esti la Ora Vesela? Zi-i dracului altfel cind ai de jelit vreun mort;Mourning Hour, R.I.P.,Vesnica Pomenire sau cum te mai taie capatina,dar in niciun caz asa. Sau daca tii neaparat la brand,lasa-te de morti si da-i mai departe cu manelisti, stilisti poponari,parasute si tot restul. Plus ca, nu e prima data cind se intimpla asta si astia n-au ratat niciun mort pina acum, mai ales ca anul asta au avut marfa din belsug, si sintem abia in noiembrie. Astia ori sint consecventi in prostie , ori au vreun sef pe acolo cu un umor cam macabru.

Anul asta dam chef de Eurovision

Ho, ca n-am de gind sa fac reclama la nenorocirea asta si nici nu consider evenimentul atit de important incit sa merite efortul sa scriu macar doua rinduri despre el. Pur si simplu, in momentul asta am chef sa-mi dau cu parerea despre ceva ce absolut nu ma intereseaza si despre care nu stiu aproape nimic, asa ca relaxati-va si cititi mai departe daca n-aveti alta treaba.
Cum spuneam, mi se rupe, ma doare in toate locurile de care nu e frumos sa vorbesti de Eurovision, dar nu stiu de ce dracu mi-a ramas in minte o chestie pe care am auzit-o sau am citit-o nu stiu unde, si a inceput sa ma obsedeze de acum un sfert de ora, cind ma spalam pe cap. Probabil ca din cauza ca mi-am masat creierul si a inceput sa functioneze mai bine... Deci...astia ziceau ca anul asta au pus Eurovisionul chiar in noaptea de Revelion , iar eu nu inteleg care e logica, daca scopul lor e sa se uite cit mai multi cretini la tv ca sa le faca rating si sa le iasa banul. Daca nu ma insel, asta e concursul ala de cintat la care trebuie sa dai telefon si sa votezi pentru ala care ti-a placut tie si vrei tu sa cistige. In situatia asta sint si eu curios citi timpiti o sa se gaseasca sa stea in noaptea de Revelion cu ochii in tv si ,in plus,sa mai dea si telefoane ca sa-i voteze pe aia. Cit de ratat si de singur pe lume trebuie sa fii ca sa-ti petreci in modul asta jalnic Revelionul , in timp ce toata lumea baga in ea fripturi si bautura, da cu pocnitori si face dedicatii la lautari?? Astia chiar nu s-au gindit la asta cind au pus Eurovisionul de Revelion sau chiar mizeria asta are atitia fani care in loc s-o sune pe ma-sa mare sa-i zica La multi ani sau sa -si pupe in cur vreun sef la 12 noaptea ca poate le mareste salariul in anul nou, prefera sa dea telefon ca sa voteze cine stie ce poponar care face vocalize? Plus de asta, stie toata lumea ca de Revelion turbezi de draci pina apuci si tu sa dai un telefon pentru ca toata lumea are chef sa cinte Sorcova pe mobil, asa ca nu inteleg cum o sa reuseasca astia sa sune ca sa voteze. Sa stii ca din cauza lor nu o sa putem noi sa ne dam telefoane de revelion sa ne uram de bine sau sa ne injuram de mama(dupa caz), pentru ca o sa tina astia liniile ocupate cu Eurovisionul lor.
Prin urmare , anul asta toata lumea trage chef de Eurovision, si in loc de floricele sau seminte rontaite cu sufletul la gura la tv, oamenii o sa se indoape cu porci intregi , o sa toarne in ei cisterne de bautura, si o sa danseze pe mese pe muzica de la Eurovision.
Daca prin absurd peintre cei care au citit ce am aberat eu pina acum e cineva pentru care Eurovusionu' e ca Revelionu' (precum coclitul care cinta idiotenia asta din clip)si nu vede care e diferenta intre cele doua evenimente o sa fac citeva precizari: Revelionul, mai boule, este noaptea aia in care nevasta-ta se intoleste ca o sorcova si tu trebuie sa o minti ca e frumoasa,ca sa nu te pocneasca in freza cu poseta, dupa care trebuie sa iesi cu ea in lume ca sa iti dea peste mina de cite ori iti torni in pahar si sa rida ca proasta toata noaptea dupa ce o sa bea primul pahar de sampanie. Sau, in cazul ei: Revelionul e noaptea in care barbac-tu, fa, se imbraca prima data in an cu maieu curat, se incalta cu ciorapi noi si cu pantofii aia primiti de pomana de la vecinu' drept recunostiinta ca i-a sapat groapa si l-a ajutat sa coboare cu cosciugul pe scari de la etajul 10, dupa care te ia de brat si te scoate in lume ,desi arati ca o cucuvea, se imbata ca porcu' pentru ca l-ai scapat din ochi, iar la 12 noaptea te pupa pe gura mirosind a usturoi de la cirnati si a tuica fiarta. Asta, in timp ce Eurovisionul e noaptea in care va prajiti un lighean de seminte ca n-aveti bani sa vi le cumparati la punga de la non-stop, va trintiti pe canapeaua aia care luceste de jeg si va certati pe telecomanda , ca ala vrea sa se uite la meci si aia la spectacol. In final televizorul zboara pe geam, va luati la bataie si adormiti cu ochii vineti si capatinile pline de cucuie. Noapte buna!!

Cam asta am avut eu de zis despre nimic... In alta ordine de idei, daca aveti vreo oferta misto de undeva, dati si voi un semn, sa facem Eurovisionul impreuna. Deocamdata, noi cred ca-l facem la B 4 , dar daca mai aveti locuri libere prin alte parti, ziceti. GATA!!!

Dresura cu idioti

Nu stiu cum dracu se nimereste din ce in ce mai des atunci cind deschid tv-ul si butonez la el, sa dau peste o emisiune din genul alora facute cu dedicatie pentru cretini, in care doi dementi de 15-17 ani sint luati cu japca de acasa si dusi sa isi baga mintile in cap la cite o familie tot de idioti, dar din cealalta extrema. Adica, pe cit sint aia de tunsi cu ciobu, cu fiare in bot si alte alea, pe atit sint ceilalti de incuiati si mai au si vreun copil speriat de bombe, de zici ca l-au crescut in beci. Bine, nu vreau sa se inteleaga ca sint atit de timpit sa ma uit la asa ceva sau sa cred ca toata mascarada asta e pe bune, dar mi-a traznit o idee de scenariu acum 5 minute cind am dat iar pste astia la tv si am vazut cum il obligau pe un emo sa taie lemne si sa spuna "tatal nostru".

Ar mai fi de pus problema cit de idiot trebuie sa fii sa te lasi facut de cacat in halul asta, dar hai sa zicem ca e criza si pentru bani e tot prostu accepta sa faca orice, mai ales ca apare si la televizor.

Eu ma gindesc ca ar fi mai interesant sa se schimbe un pic scenariul pentru ca emo-ul care taie lemne, rockerul care plimba vaca sau manelistul care cinta in coru bisericii, nu mai au succes.

Ce-ar fi , de exemplu sa ajunga doi copii problema la o familie de ultraortodocsi si in final sa ii aduca ei pe aia pe calea cea buna?? A? Ala micu' ,satanist convins si bautor de vodca cu aspirina, sa le strice mai intii copii alora care pina atunci erau olimpici pe judet la religie si sa ii invete sa fure bin banii pe care i-a pus tac-su deoparte cind a vindut vaca si calul ca sa isi cumpere masina. Pe urma, cu banii ciorditi de la ala batrinu' sa mearga toti la circiuma in sat si aici sa-i invete pe aia cum se combina berea cu romul si coniacul cu vodca, dupa care sa mearga in cimitir, sa se pozeze cu telefonu printre cruci si sa deseneze pentagrame pe cavouri.
...Iar in timpul asta , ailalta mica, bomba venerica si bautoare de bere la pet de 3 litri, sa se ocupe de fetitele din casa. Adica sa le duca la caminu cultural la discoteca imbracate in hainele alea de maici cu care le imbraca ma-sa si sa le invete sa danseze la bara , sa isi arate titele pentru 100 de coniac Unirea si sa si-o traga in porumb cu 5 flacai deodata, pe un pachet de Kent si 300 de grame de parizer.
Misto ar fi sa-i corupa si pe aia batrini, sa il invete pe mascul sa ascunda bani de nevasta-sa pt curve si bautura iar pe aia sa-l minta ca se duce la biserica sa se roage si de fapt sa si-o traga cu popa ala tinar pe masa pe care se pune mortu in biserica. La finalul emisiunii , aia mici, reeducati pleaca acasa la parintii lor depravati si alcoolici , iar in urma lor casa oamenilor aia buni arde, barbatul isi bate nevasta ca a prins-o cu popa iar copiii arunca cu bolovani in babele de pe strada si asculta la maxim Seek and Destroy.
Daca cineva s-ar gindi sa faca si un relity show in genul asta, sigur m-as uita. Mai ales ca ar putea sa fie o chestie mult mai educativa pentru adulti pentru ca le-ar transmite un mesaj de genul " ba nene, stai dracului in banca ta, creste-ti plozii cu care te-a inzestrat dumnezeu, chiar daca unu e negru , unu seamana cu vecinul iar ala care seamana cu tine e oligofren; vezi-ti dracu'de casa ta si nu te mai da mare pedagog sa educi copiii altora , ca esti mai prost ca tot cartierul la un loc".

De ce bem noi citeodata (ca porcii)

Gata, s-a dus dracului si saptamina asta si deja se simte miros de chef pentru ca e pacat sa iti bati joc de week-end si sa nu iesi macar o noapte undeva "la aer", chiar daca a doua zi o sa trebuiasca sa zaci ca vita si eventual sa latri putin la wc. Cine stie la ce ma refer intelege perfect cum e cu ziua de dupa...
E clar ca fiecare iesire se lasa pina la urma cu o bauta (si asa o sa se lase sigur si deseara) asa ca, pentru ca imaginatia mi-a luat o pauza, o sa incerc sa fac o dizertatie (ce idiot) pe tema asta.
Deci, stimati studenti, de ce bem noi citeodata? Observati ca am spus "citeodata"ca sa ne delimitam clar de restul otetarilor si drojdierilor care si-au facut din bautura un scop in viata si toarna in ei 24 din 24. Astia sint profesionisti, joaca in prima liga si noi nu ne putem compara cu ei atita timp cit ne fofilam de la bautura sub pretextul ca avem si alte treburi de rezolvat. Noi zburam cu vulturii doar la sfirsit de saptamiina lipsiti de grija ca a doua zi trebuie sa mergem la munca si sa ne fute cine stie ce idiot de sef sau ca avem de facut nu stiu ce kkt urgent si nu o sa putem sa-l facem pentru ca o sa ne doara capatina.
Apare ,asadar, intrebarea "daca nu putem sa ne tinem de treaba ca lumea, de ce mai bem noi citeodata?". Eu zic pentru ca sintem mai evoluati , mai cu simtul masurii pe care ni-l pierdem doar atunci cind vrem noi si pentru ca inima ne mai pompeaza inca mai mult singe decit spirt. E mare lucru sa ai capacitatea sa te imbeti muci numai cind vrei tu!! De exemplu deseara...ne adunam la locul stiut, socializam ce socializam , mai si bem si vedem miine la ce ora ajungem acasa. Oricum nu e nicio graba ,ca e abia simbata. Asa ca hai noroc, si aveti grija la traversare!!!!

Ce-a cautat Ciocan in chilotii lui Botezatu ?

Trebuie sa recunosc ca inspiratia pentru postarea asta mi-a venit auzindu-i pe unii la tv facind misto de un anume Ciocan , persoana publica, pentru ca omu' si-ar fi tras pe el lenjerie personalizata tocmai de la Botezatu, recunoscut drept un fel de Stapinul inelelor in materie de chiloti. Aia de la tv incercau sa faca un fel de misto, dar nu prea le ieseau glumele, asa ca am simtit si eu nevoia sa ma bag in discutie. Si daca tot am blog de ce sa nu-l folosesc sa fac si eu putin misto ,fara a lasa sa se inteleaga ca as avea ceva personal cu dl Ciocan ,posesorul chilotilor, cu atit mai putin cu dl Botezatu, care ,cu onoare, chiar imi poarta numele mic (iar eu sint atit de nesimtit ca nu port nici macar o pereche de budigai semnati de el).
Pentru cei care nu stiu cine e dl Ciocan ,trebuie facuta precizarea ca reprezinta imaginea Politiei Capitalei, in calitate de purtator de cuvint, iar persoana publica a devenit aparind pe la televiziuni ori in ziare colorate si in calitate de civil, fiind transformat, poate fara voia sa, intr-un personaj semi-monden. In opinia mea, avizata sau nu, acest lucru nu este deloc benefic pentru institutia pe care o reprezinta, dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum.
Omului se pare ca nu-i displace postura, am impresia ca s-a lasat un pic dus de val si citeodata e mai preocupat de propria persoana si imagine decit cea a politiei din Bucuresti. Recent l-am prins intimplator la nu stiu ce emisiune de genul celor cu pitici porno si tot restul, povestind cu o mina serioasa cum era la nu stiu ce prezentare de moda si s-a inteles cu botezatu sa-i faca niste chiloti pe comanda, iar chilotarul a plusat si i-a promis ca o sa croiasca o linie de gogosari barbatesti cu numele comisarului sef. Personal, daca unu mi-ar scrie numele pe o pereche de chiloti l-as pune sa-i inghita sau sa si-i puna in cap, oricum nu as fi incintat deloc. Se pare ca pe dl Ciocan nu l-a deranjat iar aceasta este problema dumnealui, pentru ca la urma urmei fiecare isi scrie ce vrea pe chiloti.
Ceea ce nu pot sa inteleg este de ce a trebuit sa faca public episodul asta, si sa accepte sa vorbeasca la tv despre cum si-a tras chiloti personalizati. Omu' are oarece vechime in functie si oare nu i-o fi trecut vreun moment prin cap ca nu da bine sa se penibilizeze in halul asta chiar daca o facea in timpul liber si nu in veston albastru si cascheta???
Pe urma normal ca subiectul a fost preluat si dat peste tot ca stire , la modul ca "purtatorul de vorbe al politiei Capitalei poarta chiloti personalizati de la Botezatu" sau "botezatu i-a croit chiloti speciali lui Ciocan". pentru orice cretin e limpede ca imaginea institutiei respective s-a sifonat de tot ca si cum pe catargul de la poarta ar filfii chilotii de firmade la Botezatu, in loc de drapel.
In plus, am inteles ca cineva ar fi trintit inca o duma spunind ca de fapt ar fi fost vorba de o campanie de umanizare a imaginii politiei ... Daca nu va tavaliti pe jos de ris inseamna ca nu aveti simtul umorului ori aveti rezolutia prea mica la monitor si nu ati prins poanta...
Inca nu stiu daca treaba asta a zis-o vreunu oficial, pe bune, dar daca e asa, inseamna ca astia vor sa stearga imaginea politiei cu chilotii lui Ciocan. Sa nu-i para rau ca n-a apucat inca sa-i poarte sau sa se pozeze cu ei pentru vreun tabloid; e pentru o cauza nobila si in fond pentru asta e platit: sa pastreze nepatata imaginea institutiei...chiar cu pretul unei perechi de chiloti de la Botezatu.

E oficial: de azi i-am dat drumul!!

Deci... Da, e pe bune, de azi incolo m-am hotarît (nu vreau sa scriu cu â si cu sunt) sa intru si eu in rindul lumii si daca tot am calculator acasa , plus internet, de ce sa nu am si blog, chiar daca nu stiu sigur la ce foloseste si ce o sa fac cu el.
Pentru cine nu ma cunoaste, trebuie sa spun ca am o meserie care ma obliga prin fisa postului sa imi storc zilnic creierii si sa scriu despre una despre alta, asa ca ideea de a face acelasi lucru si atunci cind nu sint la munca mi se parea un cretinism absolut, si nici acum nu sint sigur daca nu cumva asa este. Totusi vine o vreme in viata omului cind acesta isi inchipuie ca frecatul mentei e o rusine si ca o zi trecuta fara sa te spetesti muncind (chiar si pe degeaba) e o zi pierduta. Imi place sa cred ca nu am ajuns la gradul asta de imbecilizare asa ca eu zic ca m-am apucat de treaba asta din pura plictiseala (PC-ul meu s-a cam invechit si nu mai suporta jocuri noi, la bere nu iese nici dracu in noiembrie iar sfirsitul de saptamina incepe abia miine seara) si pentru ca in ultima vreme am prins niste discutii despre bloguri care m-au facut curios.
Cam asta a fost introducerea si motivatia iar acum cred ca ar trebui sa spun ce am de gind sa insir mai departe aici de azi incolo. Ceva idei am in cap dar inca le pastrez acolo(e loc destul ca am capul mare)pentru ca vreau sa ma conving mai intii daca am intr-adevar chef de muncit aici . Important la momentul asta e ca am avut rabdare sa stau o ora si ceva sa imi setez fundalul si toate chestiile pe care le vedeti voi acum (sper ca macar 5- 6 insi sa ajunga totusi sa isi arunce un ochi) iar acum am scris fara sentimentul ca mi-am luat de lucru acasa. Totusi, chiar acum mi-am adus aminte ca la fel am muncit si acum nu stiu citi ani cind mi-am facut profilul de hi5, iar de atunci nu prea am mai intrat pe acolo. Oricum, s-ar zice ca nu se compara blogul cu hi5-ul iar intre timp m-am mai maturizat si am invatat sa apreciez lucrurile cu adevarat importante (aiurea!!!!!!).
Hai sa zicem ca e suficient pentru prima postare ca acum sint curios sa vad cum arata dupa ce o sa public. Asa ca gata pentru moment, iau o pauza si poate mai scriu ceva peste doua -trei ore.
Acum astept sa vad feedback-ul :P . Daca o sa existe asa ceva...
Atit! PA!!