Eu nu injur de obicei, dar astazi e o zi mai speciala...

De felul meu nu prea injur, dar astazi este o zi mai speciala, asa ca o sa-mi permit sa o fac din toata inima, mai spre final , dupa ce o sa va explic ce si cum, ca sa nu ma judecati gresit ca as fi vreun mitocan.

         Deci, plec hotarat azi pe la 5 jumate dupa-amiaza, pus pe alergat, dupa ce ieri si alaltaieri galopasem cate 10 kilometri si ma miram cum dracu de nu mi se rostogolesc rotulele pe zgura ca zarurile in cutia de table. Frumos, imbracat de scandal, cu sticluta de apa cu lamaie dupa mine, ajung la stadion, si de data asta reusesc sa bag 7 kilometri si sa transpir cat sa umpli  o galeata de 10 litri. Semn bun, inseamna ca se topeste untura, asa ca o iau usor spre casa, dupa ce imi schimb tricoul care era deja fleasca, si dau pe gat toata apa cu lamaie, ca cica ar fi mai buna decat apa chioara.

        

Drumul spre casa trece printr-un parc (pentru astia din Buzau, e vorba de Crang), iar odata ajuns aici am un prim soc vazand un mos descalecand de pe  bicicleta langa o tasnitoare din aia care abia pisa 10 stropi de apa, si indreptandu-se spre ea cu 3 sau patru bidoane de 5 litri. Goale. Si unde nu incepe mosul meu sa  se chinuie sa umple bidoanele alea cu apa de la tasnitoare, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el si sa razi sa-ti crape falcile. Ma gandesc „ba, chiar asa calic sa fii, sa te chinui in halul asta si sa te mai faci si de cacat - ca era parcul plin de lume - pentru 15 litri de apa?”. In fine, imi fac o cruce imaginara si merg mai departe. Pana la urmatoarea tasnitoare.

         Aici, o familie, probabil fosti ingineri, cu doua bidoane ascunse intr-o geanta de rafie, isi faceau si ei plinul, numai ca astia erau mai ingeniosi. Adica venisera si cu un furtun pe care il atasasera de tasnitoare, el tinea furtunul si doamna, potrivea capatul celalalt in bidoane. De asta am zis adineauri ca poate fusesera ingineri la viata lor, ca se cam pricepeau. Deja era prea mult.O singura data in viata mea vazusem asa ceva, dar atunci era vorba de o tiganca si de la asta n-aveai de la ce sa te astepti. Iar acum, in 5 minute doua cazuri, iar astia din urma, cu furtunul, pareau chiar oameni seriosi, el domn cu palarie, ea cu poseta... Din nou ma gandesc „ba, cum pizda ma-sii?!”, si merg mai departe.

         Ajung acasa, imi scot tricoul care intre timp devenise si el fleasca, dau drumul la apa in cada, si o las doua minute sa se mai incalzeasca. Cand m-am intors in baie, primul gand a fost ca cineva s-a cacat in cada in lipsa mea. Totusi, eram singur acasa iar eu nu fac d-astea, asa ca apa maro-caramizie din cada trebuia sa aiba alta explicatie. Si avea. Explicatia era simpla: asa venea de pe teava, maro de ziceai umblase unu' si inversase teava de apa calda cu conducta aia groasa care pleaca din spatele veceului. Zic, „o fi umblat vreunu la vreo teava, i-a dat doua ciocane si s-a scuturat un pic de rugina. Las' ca trece repede”. 

        

A trecut pe pizda ma-sii, ca nci acum, cand imi vars frustrarile aici, nu s-a limpezit bine. In schimb mi s-a limpezit mie mintea: deci de aia venisera aia, saracii, sa ciordeasca apa din Crang, ca se uscau de sete si n-aveau apa nici macar sa puna in paharul in care-si lasa protezele peste noapte...

         Pe urma am continuat cu rationamentul „daca aia au ajuns sa isi faca plinul de la tasnitoare, inseamna ca jegul curge de cel putin juma de ora”.

         Asa ca pune-te si stai in cur pe marginea cazii, si asteapta, poate, cine stie...

         Ba, futu-i in barba, am stat pana s-a cristalizat transpiratia pe mine si s-a transformat in sare, de ziceai ca-s aluna.  Sau pufulete, sau statuia lu' Tepes sapata in sare la Slanic Prahova. ...Sau unde dracu e ocna aia in care se coboara cu liftu si se umbla prin camere de sare!!

         Pentru ca eram prea demn sa iau si eu 5 bidoane si-un furtun si sa plec dupa apa in parc, am stat asa mai bine de jumate de ora, pana cand am zis ca a venit momentul sa ma umilesc putin, ca nu mai suportam. Asa ca am pandit un moment cand apa era ceva mai bej, m-am aruncat in cada si mi-am facut dus cu jegul ala, gandindu-ma tot timpul la aia care sunt scafandri la salubritate si la aia din India care se scalda in Gange printre hoiturile care vin din amonte. Doar asa am avut si eu senzatia de „mai curat”.

        

Ce-as fi vrut eu....

Iar acum revin de unde am plecat, ca spuneam ca eu nu injur de obicei, dar azi e o zi mai speciala, asa ca o sa-mi permit. Asadar, futu-va-n gura pe toti, incepand de la primul gospodar al orasului pana la ultimul cacanar care invarte de robinete la Compania de Apa sau cum pizda mamii voastre se mai cheama cacatul ala de companie care trebuie sa aiba grija ca atunci cind te speli, sa iti dai jegul jos de pe tine, nu sa il schimbi cu altul. Si, pentru ca aia care culegeau apa din parc nu sunt pe receptie, o sa va fut in gura si din partea lor, iar daca mai voteaza aceiasi labari pe care i-au votat pana acum sa se ocupe de orasul asta de cacat, si nu s-au saturat cata muie si-au luat prin toate orificiile anatomice posibile, ii fut si pe ei in gura, cu tot respectul cuvenit, ca-s oameni batrani!!!

       Gata, acum ma duc sa  ma dau cu smirghel, sa curat stratul de jeg de pe mine, ca apa tot nu s-a albit. Cristosii si dumnezeii mortilor mamelor voastre!!
        Daca, din intamplare, ati ajuns sa cititi asta si ati fost si voi intr-o situatie similara, puteti s-o depanati aici si eventual, dupa aia sa facem un cor de injuratori !!