Din ciclul „Amice, ești idiot!”

Discuție avuta acum 5 minute, în ușă (tocmai mă așezazem la masă, luasem prima lingură de fasole fierbinte și mă opărisem pe omuleț).

Întâi sună soneria, pe urmă ciocanituri în ușă. Deschid, cu aburul ieșind încă din gură (de la fasolea fierbinte). În ușă, vecinul care se agită cel mai tare din bloc să se păstreze curațenia pe scară, să nu stea lumina aprinsă degeaba, să îl prindă pe ăla care scrie „FUT” în lift, să scrie la avizier de câte ori bețivul blocului se pișă la subsol și alte treburi gospodărești fără de care s-ar duce dracului toată armonia din bloc. În trening, cu papuci decupați la vârf, cu ochelarii pe vârful nasului, stă pe preșul de la ușă și mă privește grav. Îl salut scurt cu o înclinare imprevizibilă a capului pentru că vad că el nu are de gând să îmi spună ce caută. Și de aici începe dialogul care a sunat cam așa:

-Doamna (maică-mea, adică) este?

-Este, da doarme...

-A, poate am trezit-o când am sunat.

-Nu cred, că ar fi deschis usa.

-A murit domnu Pulescu de la 3. (Nu-l chema chiar Pulescu, dar n-are rost să intimăm memoria omului. Și murise dimineață, iar acum era aproape 5 după-masa).

-Da. (Îmi cobor puțin colțurile gurii, în semn de doliu).

-Și voiam să vorbesc cu dânsa de coroană. ...Că trebuie. Da revin mai târziu. Nu pleacă la servici, nu?

-Ba da. De aia doarme.

-Atunci să ma caute dânsa neapărat înainte să plece. Nu uiți să-i spui?

-Nu, îi spun.

-Eu o să fiu prin bloc, că trebuie să mai vorbim cu toată asociația. Mă găsește dânsa.

-Da. (Mă gândesc că fasolea s-a mai răcit, mi-e foame și am impresia ca ăsta are de gând să mă țină de vorbă până se trezește maică-mea).

-Că așa-i frumos. Așa se face, stii, când moare cineva trebuie să te duci cu o coroană. A fost vecinul nostru.

(Îmi aduc aminte de coroana de la înmormântarea Marioarei Murărescu cu „Odihnească-se în pace și pe o parte și pe alta” și mi se întinde un rânjet involuntar pe toată față).

-Știi cum e, trebuie coroană. Poate le întâlnesc pe țigăncile alea de pe Bâsca să le dau comandă, mai scutim un drum.

-Păi da... (Da, pleacă în pizda mă-tii odata!!!!!)

-Păi atunci să-i spui tu lu doamna.

-Sigur.

Până să închid ușa, ăsta sunase deja la ușa de vis-a-vis și mai apuc să îl aud:

-Știți că a murit domnul Pulescu... e nevoie de coroană...